marți, 6 octombrie 2015

Scopul vieţii





   Dumnezeu este iubire, iar noi, dacă ne dorim, vom deveni  asemeni Lui. Doar Iubirea este paşaportul care ne permite accesul în Rai, ne reabilitează în faţa Universului şi ne redă fericirea absolută. Şi în toată această reîntoarcere, nu suntem singuri.Pe calea aceasta presărată cu spini,  ne conduce Însuşi Dumnezeul care a acceptat să moară din prea multă iubire pentru noi. Povestea de dragoste  dintre Pământ şi Dumnezeu trebuie că a bulversat tot Universul, pentru că  istoria lui nu mai văzuse un asemenea sacrificiu. 

    Dacă citeşti Biblia şi vrei cu-adevărat să o înţelegi, nu poţi să rămâi indiferent. Mai întâi, plângi pentru căderea omului sub blestemul păcatului. Îţi pare rău că a pierdut Fericirea , îţi pare rău că a pierdut haina  neprihănirii şi a căzut în prăpastia morţii. Apoi plângi pentru că Dumnezeu nu a avut inimă să-l părăsească. Da, nu a putut să fie indiferent la suferinţele şi strigătele celor pierduţi şi văzând că omul singur nu mai poate ieşi din întuneric a hotărât…Doamne!, a hotărât să plătească cu propria viaţă datoria păcatului şi să răscumpere astfel fiinţa pierdută. Scopul venirii noastre pe lumea aceasta este unul singur: mântuirea.

Georgeta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu