Dumnezeu acordă credit maxim omului şi, dacă acesta face un pas către
împăcare, El face o sută. Braţele Lui sunt mereu deschise pentru a ne primi. Noi
singuri le respingem, noi singuri ne atragem pedeapsa. Şi atunci trebuie să reclădim ce am ruinat şi, din
toate acestea, sufletul nostru iese plin
de suferinţă şi răni. Ne doare cumplit, însă durerea ar fi incomensurabilă dacă
am pierde mântuirea. După această viaţă avem de trăit o veşnicie. Este
important unde şi cu cine ne-o petrecem.Aceasta ar trebui să ne fie întrebarea
zilnică şi să ne ridicăm din somnul ignoranţei, la cunoaşterea de Dumnezeu. Oare
cum este Cel ce ne-a creat?
Exemplele din Biblie sunt relevante pentru vieţile
noastre.Când eroul ascultă, toate obstacolele cad, pentru că este acolo Cineva
mai presus de puterea lui slabă, care îl apără. Abia atunci învinge. Nu de
puţine ori, eroul care ajunge la o anumită prosperitate şi are destulă putere,
consideră că toate acestea i se cuvin şi Îl elimină pe Dumnezeu din ecuaţia
vieţii.Atunci urmează inevitabil căderea. Pocăinţa vine de multe ori târziu,
când daunele nu mai pot fi estimate.
Să creştem împreună în iubire, să începem chiar cu persoanele din jur
spunând din inimă rugăciunea părintelui Gherontie:”Doamne, întoarce-i la
bunătate şi la rugăciune pe toţi vrăşmaşii mei.Amin.”
Transformând ura în iubire, vom
transforma pământul într-un cântec, ale cărui ecouri vor pătrundă în cele mai întunecate unghere ale
Universului. Ce fericit ar fi atunci Dumnezeu! Ce fericiţi am fi noi! Şi, la nunta cosmică dintre Pământ şi
Mire, vom fi cu toţii prezenţi.
Dumnezeu să ne ajute şi să ne
ocrotească!
Georgeta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu