marți, 6 octombrie 2015

Transformând ura în iubire…



   


   Dumnezeu acordă credit maxim omului, şi dacă acesta face un pas către împăcare, El face o sută. Braţele Lui sunt mereu deschise pentru a ne primi. Noi singuri le respingem, noi singuri ne atragem pedeapsa. Şi atunci  trebuie să reclădim ce am ruinat şi, din toate acestea, sufletul nostru iese  plin de suferinţă şi răni. Ne doare cumplit, însă durerea ar fi incomensurabilă dacă am pierde mântuirea. După această viaţă avem de trăit o veşnicie. Este important unde şi cu cine ne-o petrecem.Aceasta ar trebui să ne fie întrebarea zilnică şi să ne ridicăm din somnul ignoranţei, la cunoaşterea de Dumnezeu. Oare cum este Cel ce ne-a creat?
       Exemplele din Biblie sunt relevante pentru vieţile noastre.Când eroul ascultă, toate obstacolele cad, pentru că este acolo Cineva mai presus de puterea lui slabă, care îl apără. Abia atunci învinge. Nu de puţine ori, eroul care ajunge la o anumită prosperitate şi are destulă putere, consideră că toate acestea i se cuvin şi Îl elimină pe Dumnezeu din ecuaţia vieţii.Atunci urmează inevitabil căderea. Pocăinţa vine de multe ori târziu, când daunele nu mai pot fi estimate.

   Să creştem împreună în iubire, să începem chiar cu persoanele din jur spunând din inimă rugăciunea părintelui Gherontie:”Doamne, întoarce-i la bunătate şi la rugăciune pe toţi vrăşmaşii mei.Amin.”
    Transformând ura în iubire, vom transforma pământul într-un cântec, ale cărui ecouri vor  pătrundă în cele mai întunecate unghere ale Universului. Ce fericit ar fi atunci Dumnezeu! Ce fericiţi am fi  noi! Şi, la nunta cosmică dintre Pământ şi Mire, vom fi cu toţii prezenţi.  
Dumnezeu să ne ajute şi să ne ocrotească!

Georgeta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu