miercuri, 14 octombrie 2015

Cu toate vocile sale, Universul te cheamă 1



      De ce laşi demonul mândriei să-ţi conducă viaţa? De ce nu vrei să ieşi din cochilia aceea întunecoasă către soare? Nu ştii tu că toată bogăţia care ţi-a fost dată este timpul, bucata de timp pe care ar trebui să-l umpli cu experienţe?

Gustă viaţa asta banală!

    Spui că  nu vrei să duci o viaţă banală, că nu vrei să trăieşti ca ceilalţi oameni, care iubesc, fac o casă şi un copil. Spui  că ţelul tău este să faci ceva măreţ pentru omenire. Este plăcut, este nobil să vrei să faci  ceva extraordinar pentru oameni, să vrei să le uşurezi existenţa printr-o descoperire sau invenţie. Îmi plac oamenii care au idealuri înalte. Dar nu ştiu de ce cred că, şi de vei face acea descoperire, oamenilor nu o să le pese, se vor folosi de ceea ce le oferi, dar nu vor da doi bani pe munca ta. Poate greşesc... Dar s-ar putea să te trezeşti la nouăzeci de ani singur şi trist, să simţi un gol în suflet care te absoarbe încet, ca o gaură neagră. Nu ştiu...

   Nu zic să renunţi la idealurile tale, dar pentru orice eventualitate, nu ai vrea să ai şi un plan B?
Şi dacă o să consideri la 100 de ani că cea mai mare descoperire pe care puteai s-o faci era să te descoperi pe tine însuţi? Gustă viaţa asta obişnuită care ţi se pare nesemnificativă! Încearcă o mâncare pe care nu ai mai gustat-o, mergi pe malul lacului să vezi cum din apă ţâşneşte viaţa.

Georgeta

Un comentariu:

  1. Da, dacă disprețuim lucrurile mici, viața cu bucuriile și tristețile ei, gândindu-ne că destinul nostru TREBUIE să fie unul măreț (dar pentru fiecare din noi ”măreț ” înseamnă altceva)...atunci e ca și cum tânjesc să câștig cursa fără să mă fi înscris în concurs. Politica pașilor mărunți ne educă să fim răbdători și să eliminăm orgoliul că noi nu datorăm nimic nimănui, fiindcă reușim totul din prima.

    RăspundețiȘtergere