De ce laşi demonul mândriei
să-ţi conducă viaţa? De ce nu vrei să ieşi din cochilia aceea întunecoasă către
soare? Nu ştii tu că toată bogăţia care ţi-a fost dată este timpul, bucata de
timp pe care ar trebui să-l umpli cu experienţe?
Gustă viaţa asta banală!
Spui că nu vrei să duci o viaţă banală, că nu vrei să
trăieşti ca ceilalţi oameni, care iubesc, fac o casă şi un copil. Spui că ţelul tău este să faci ceva măreţ pentru
omenire. Este plăcut, este nobil să vrei să faci ceva extraordinar pentru oameni, să vrei să
le uşurezi existenţa printr-o descoperire sau invenţie. Îmi plac oamenii care
au idealuri înalte. Dar nu ştiu de ce cred că, şi de vei face acea descoperire,
oamenilor nu o să le pese, se vor folosi de ceea ce le oferi, dar nu vor da doi
bani pe munca ta. Poate greşesc... Dar s-ar putea să te trezeşti la nouăzeci de
ani singur şi trist, să simţi un gol în suflet care te absoarbe încet, ca o
gaură neagră. Nu ştiu...
Nu zic să renunţi la idealurile
tale, dar pentru orice eventualitate, nu ai vrea să ai şi un plan B?
Şi dacă o să consideri la 100 de ani că cea mai mare descoperire pe care
puteai s-o faci era să te descoperi pe tine însuţi? Gustă viaţa asta obişnuită
care ţi se pare nesemnificativă! Încearcă o mâncare pe care nu ai mai gustat-o,
mergi pe malul lacului să vezi cum din apă ţâşneşte viaţa.
Georgeta
Da, dacă disprețuim lucrurile mici, viața cu bucuriile și tristețile ei, gândindu-ne că destinul nostru TREBUIE să fie unul măreț (dar pentru fiecare din noi ”măreț ” înseamnă altceva)...atunci e ca și cum tânjesc să câștig cursa fără să mă fi înscris în concurs. Politica pașilor mărunți ne educă să fim răbdători și să eliminăm orgoliul că noi nu datorăm nimic nimănui, fiindcă reușim totul din prima.
RăspundețiȘtergere