E toamnă iar

e toamnă iar și  frunze cad pe străzi pustii,

tu mă săruți cu sufletul pe frunte,

îți mângâi ochii verzi cu buze arămii

cad ploi de raze albe și-n inimi doruri  multe

pe malul lacului stăm mângâiați de toamnă

ținându-ne în brațe ca într-un basm sublim,

iar vântul ce adie în plete ne îndeamnă

să ne iubim, căci viața se duce în neguri  puțin câte puțin.

se ceartă pescărușii cu rațe și cu ciori

pe luciul apei bat din aripi fără vină,

asemenea spectacol nu vezi adeseori

nici clipa asta dulce nu o să mai revină.

și mâna mea te mângâie ușor,

iar capul tău frumos pe  piepul meu îl culc,

se-aude dulce lacul ce murmură a dor

cine a spus că toamna iubirile se duc? 

Georgeta Istrate