vineri, 17 octombrie 2014

Dimitrie Cantemir ( partea I)




,,Acest domnitor era un om de mică statură,cu trupul şlefuit în chip delicat,bărbat frumos şi grav, cu o înfăţişare aşa de placută cum nu s-a mai văzut. Era om politicos, afabil, cu  conversaţie blândă,  politicoasă, curgătoare, vorbi   latineşte  în chip ales..”[1]




    Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673, în localitatea Silişteni din comuna Fălciu[2].   Provine dintr-o familie boierească, cu origini ţărăneşti. Tatăl său, Constantin Cantemir , şi el domnitor al Moldovei[3] a avut o carieră militară, activând în Polonia şi astfel a ajuns în rândurile boierimii. La vârsta de 15 ani, Dimitrie Cantemir a fost nevoit să plece la Constantinopol (1688-1690), unde a stat 17 ani, ca zălog al tatălui său pe lângă Înalta Poartă, înlocuindu-l pe Antioh[4]. El a devenit ulterior domn al Moldovei  1710-1711.

Domnitorul Dimitrie Cantemir

       În scurta sa domnie de doar un an, Dimitrie  Cantemir a dovedit vederi progresiste. A înlăturat vechile funcţii boiereşti; i-a scutit pe ţărani de o parte  din dări; a obligat mănăstirile să platească dări; a urmărit formarea unui stat centralizat ,care să limiteze puterea marilor boieri; a realizat a alianţă antiotomană cu Petru I., ţarul Rusiei, la 13 aprilie 1711. Cantemir s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc şi a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce au fost înfrânţi de turci în lupta de la Stănileşti[5]  , neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în Rusia, unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru I[6] şi a desfăşurat o activitate ştiinţifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un întins domeniu feudal şi a fost investit cu titlul de Principe Serenissim a Rusiei la 1 august 1711. În ceea ce priveşte concepţia politică, Dimitrie Cantemir s-a manifestat ca adept al domniei autoritare şi adversar al atotputernicei marii boierimi. În scrierile sale a privit cu simpatie lupta ţărănimii împotriva abuzurilor boierimii şi s-a pronunţat împotriva transformării ţăranilor liberi în şerbi. Pentru meritele sale ştiintifice şi literare, Dimitrie Cantemir a fost ales membru al Academiei din Berlin.

Om de cultură universală

    Dimitrie Cantemir este un erudit de talie europeană şi considerat cel mai de seamă reprezentant al umanismului românesc.S-a numărat printre marii savanţi europeni ai vremii sale. De altfel, Academia din Berlin l-a numit “ filosof între regi şi rege între filosofi”. Cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, om politic,  scriitor, Dimitrie Cantemir vorbea zece limbi. Ca om al renaşterii, şi-a  desfăşurat activitatea într-o epocă a înfloririi culturii române. El a fost acela care a realizat prima sinteză a culturii naţionale, pregătind apariţia iluminismului. Majoritatea operelor sale se bazează pe o vastă documentaţie, folosind izvoare străine în limbile germană, franceză, rusă, polonă, turcă. Iniţial, multe din lucrările sale au fost elaborate în limba latină.În opera sa, influenţată de umanismul renascentist şi de gândirea avansată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea socială şi istorică a Moldovei de la sfârşitul secolului al XVII -lea şi începutul secolului al XVIII –lea. Cantemir a conceput istoria ca o succesiune a “monarhiilor” care trec prin perioade de ascensiune şi decădere în conformitate cu legile “naturii”. Prin metoda sa critică de cercetare a izvoarelor, Cantemir este aproape un istoric modern, depăşind faza cronicărească. Aşadar, Dimitrie Cantemir: „ s-a format, mai întâi, sub influenţa ideilor umaniste  moldovene, cu deosebire a operei lui M. Costin – De neamul moldovenilor- , apoi, în perioada cât a stat la Constantinopol  (1688-1710), la Şcoala Fanarului – de sub autoritatea Patriarhiei Ortodoxe. Aici a intrat în contact cu ideile  filozofiei antice greceşti  ( Thales, Pitagora, Socrate, Platon, etc) A cunoscut marea literatură istorică a antichităţii  greco-latine, cu deosebire operele lui C. Tacitus şi Titus Livius , de la care a învăţat cultul străbunilor , dar, în egală măsură  ideile umanistului european Erasmus de la Rotterdam. Cu deosebire, trăind în mediul spiritualităţii savante a Orientului, şi-a format un orizont larg asupra lumii musulmane; apoi, în ultimii ani ai vieţii a aprofundat cultura rusă”[7].  

Opera istorică

   Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman (1414-1416); Descrierea Moldovei ( 1716); Despre examinarea fizică a imperiilor (1714); Hronica vechimii româno-moldo-vlahilor(1719-1722); Istoria ieroglifică (1705); Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea ( 1692);  Viaţa lui Constantin Cantemir”, “Evenimentele Cantacuzinilor şi ale Brâncovenilor”

       - Istoria Imperiului Otoman (Istoria creşterii şi descreşterii curţii otomane), redactată în latină (Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae) între 1714 şi 1716. În această lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat istoria imperiului otoman şi a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrămarea sa. A insistat şi asupra posibilităţilor popoarelor asuprite de a-şi recuceri libertatea. Prima parte a lucrării se bazează pe vechi cronici osmane şi turceşti. A doua parte cuprinde memorii politice ale principelui D. Cantemir, din timpul şederii sale la Istambul (1688-1710). Ca martor ocular la  evenimentele politice din Turcia, el a descris instituţiile şi organizaţiile politice, militare şi culturale , a oferit informaţii despre activitatea politică  a unor personalităţi istorice, politice şi culturale turceşti: „ D. Cantemir anunţă în opera sa  începutul decăderii împărăţiei  sultanilor , care înspăimântau Europa prin lăcomie , cruzime şi corupţie. Totodată el demonstra acest proces prin ideea evoluţiei ciclice, a imperiilor , în temeiul succesiunii celor doi timpi istorici: mărirea şi decăderea imperiilor , ca proces istoric natural”[8] . Lucrarea a fost tradusă şi publicată în limbile engleză, franceză şi germană.

    - Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scris mai întâi în latină dar tradus apoi de autor în română (1719 - 1722), cuprinde istoria noastră de la origini până la descălecare. Susţine ideea cronicarilor: originea comună a tuturor românilor. Pentru scrierea acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare române şi străine în limbile latină, greacă, polonă şi rusă.

     -Descrierea Moldovei a fost scrisă iniţial în limba latină, apoi a fost tradusă în limba română. A fost scrisă din cererea Academiei din Berlin şi este este prima lucrare ştiinţifică  românească în care autorul încearcă să definească individualitatea poporului român printre celelalte popoare, individualitatea istorică materială şi spirituală. Lucrarea este   o monografie care prezintă complex şi complet Moldova de la începutul secolului al XVII-lea. Lucrarea ne dă informaţii  importante referitoare la organizarea socială, politică, culturală a Moldovei, istoria, geografia, etnografia şi economia ei. Lucrarea are totodată şi un caracter literar, deoarece cuprinde elemente de exprimare artistică: epitete, comparaţii, descrieri, portrete. Cartea conţine în cuprinsul ei idei progresiste, democratice vorbind de exemplu despre transformarea răzeşilor în ţărani, prin contopirea pamânturilor de către marii boieri. La sfârşitul lucrării,  Cantemir anexează prima hartă a Moldovei.
            Descrierea Moldovei este cea mai complexă lucrare despre stadiul de dezvoltare al  Moldovei la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
Lucrarea  cuprinde trei părţi : partea geografică, partea politică şi  partea culturală.
Prima parte este consacrată descrierii geografice a Moldovei, a munţilor, a apelor şi a câmpiilor. A prezentat flora şi fauna, târgurile şi capitalele ţării de-a lungul timpului. Cuprinde informaţii despre numele Moldovei, hotare,  vecini, legenda despre al doilea descălecat a lui  Dragoş Vodă; aşezarea geografică; formele de relief, munţii, dealurile, câmpiile roditoare, livezile apele, viile de la Cotnari ,bogăţiile subsolului: aur, fier şi sare, petrol; fauna bogată şi variată; ţinuturile şi  târgurile; culturile de grâu, ovâz; padurile întinse.         Cantemir se opreşte mai mult asupra Ceahlăului, oferindu-ne o descriere ştiinţifică a acestuia, dar care  cuprinde şi câteva imagini artistice. Astfel,  vârful Ceahlăului se înalţă ca un turn şi este acoperit de zăpezi  veşnice. De pe culmea muntelui,  un pârâu alb se rostogoleşte peste stâncile abrupte.
 În partea a doua a lucrării este înfăţişată organizarea politică şi administrativă a ţării. S-au făcut referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau scoaterea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de înscăunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodnă, nunţi, înmormântări. Cuprinde organizarea politică şi administrativă a ţării. Aflăm informaţii despre: forma de stat; înscăunarea şi mazilirea domnilor; ranguri boiereşti; oastea moldovenească şi conducătorii ei; legile Moldovei; divanul domnesc; tributul plătit turcilor; obiceiuri de la curtea domnească, etc.
 În ultima parte a lucrării, care se referă la datinile moldovenilor, religie şi organizare bisericească,  există informaţii despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care la început au fost latineşti, "după pilda tuturor celorlalte popoare a căror limbă încă e alcătuită din limba cea română, iar apoi înlocuite cu cele slavone".      Cantemir vorbeşte despre religia moldovenilor, despre mănăstiri, biserici şi preoţi. Vorbeşte despre folclorul românesc, despre jocurile populare, înmormântări, bocet şi alte tradiţii.  Cantemir face o prezentare frumoasă a mitologiei populare , limba, alfabetul şi cultură, în general.


[1] Cuvinte rostite de Moreau de Brassey, unul din ofiţerii ţarului Rusiei, despre Dimitrie Cantemir
[2] Azi, comuna Dimitrie Cantemir din judeţul Vaslui
[3] Constantin Cantemir a fost ales domnitor la data de 15 iunie, 1685
[4] Fratele lui Dimitrie Cantemir
[5] Ţinutul Fălciu pe Prut
[6] Petru cel Mare
[7] V. Curticăpeanu, Istoriografie românească şi universală, Bucureşti, 2007, p. 39.
[8] Ibidem, p.43




Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu