Mănăstirea Văcărești, o amintire dulce-amară ( IV, ultima parte)




Un decembrie îndoliat

  În luna decembrie a anului  1986, Mănăstirea Văcăreşti murea încet şi dureros cu fiecare muşcătură de buldozer ce zdrobea   în lama sa o parte din istoria acestor locuri. Strigătul de ajutor al monumentului, neauzit de nimeni, ci doar intuit, avea să rămână ca o frustrare, ca o neputinţă a locuitorilor cetăţii,  în faţa unui regim care nu înţelegea valoarea materială şi cea intrinsecă a acestei moşteniri nepreţuite de secol XVIII. Uneori, lipsa educaţiei unui om, care  însă deţine puterea, poate să-l determine să se joace de-a Dumnezeu, iar răul pe care îl face, din orgoliu, este de cele mai multe ori ireparabil. Acea lună  a fost una de doliu. 

Fig.11
   
   Tristeţea din sufletul bucureştenilor este zugrăvită  dureros de condeiul arhitectului Gheorghe Leahu care spune,  în cartea dedicată distrugerii mănăstirii: “ Pe 11 decembrie 1986, după - amiază, înainte de înserare, când nu te mai puteai apropia de fosta mănăstire din cauza cordoanelor de securişti şi  militari ce înconjurau zona, am trecut cu jale în suflet prin Piaţa Sudului, să-mi iau rămas bun de la fostul monument. Întreaga incintă din faţă nu mai exista; Casa sau Palatul Domnesc şi Stăreţia erau fără acoperişuri şi fără zidurile de la etaje, din biserică se smulgeau ferestrele, lăsând mari orbite negre în zidurile sfărâmate”.
     Ansamblul mănăstiresc a fost distrus, dar locul a rămas multă vreme nefolosit. În prima parte a anului 1989,  Nicolae Ceauşescu a renunţat la ideea de a construi Tribunalul pe locul mănăstirii, dorind în schimb  o sală de congrese,  cu o capacitate de 12.000 locuri. După cum bine ştiţi, nu a mai apucat să-şi pună ideea în aplicare, pe acel loc existând la ora actuală un mall. 

 
Am ratat şansa trăirii unor emoţii unice

    Un ochi din afară s-ar putea întreba de ce  suntem noi, românii, aşa legaţi de această mănăstire.  Răspunsul este mult mai profund şi implică nu numai clădirea în sine, ci şi  trecutul nostru. 

Fig. 12
 
  Ansamblul de la Văcăreşti nu reprezenta doar nişte ziduri reci, indiferente, un loc de care să te lipseşti uşor. Era parte din poporul acesta, o parte care a fost distrusă printr-o decizie arbitrară. Acolo, între  zidurile bisericii, dar şi cele ale închisorii, vremurile au scris povestea bucuriei  şi a  tristeţii, a raiului  şi a iadului,  care s-au împletit dulce şi amar întru şlefuirea caracterelor românilor. Prin durere şi rugăciune, Mănăstirea Văcăreşti s-a imprimat adânc în sufletele românilor şi de acolo nu mai poate fi alungată. Pierderea  ansamblului, înseamnă  ratarea şansei de a atinge, a simţi şi trăi momente unice, născute dintr-o istorie dulce-amară, care ne-ar fi transportat direct în Evul Mediu.
   Fotografiile şi descrierile care au fost proiectate în Aula Academiei Române,  nu au arătat numai imaginile distrugerii, ci şi perioada de apogeu a mănăstirii. Era un loc de care te puteai îndrăgosti. Privind fotografiile, cu  ochii minţii, puteai să-ţi imaginezi  că te plimbi printre  şiruri de arcade nesfârşite, în care te poţi rătăci, privirea îţi este cucerită de   porticurile  ce înconjoară incinta principală, apoi  Casa Domnească,  bucătăriile  suprapuse  cu bolţi în cascadă, paraclisul şi suita de chilii  completează  decorul medieval. Şi peste toate, muzica bisericească pe care o intuieşti,  răzbate dincolo de zidurile bisericii,  emanând parfumul acelor vremuri…

Mănăstirea din suflete

    
Fig. 13

    Prin distrugerea mănăstirii,  s-ar putea spune că o  pagină din  cartea de identitate a românilor a fost ruptă cu brutalitate. Dar iată că pagina aceea, în care exista material mănăstirea, datorită admiraţiei, sentimentelor şi trăirilor pe care le-a generat,  a rămas intactă  în memoria oamenilor care au iubit-o.  Ciudat, niciodată nu poţi spune că ai pierdut totul, căci memoria creează din nou. Unul din lucrurile cele mai importante, care dovedeşte existenţa noastră în această lume,  este ceea ce lăsăm după noi. Sunt oameni ataşaţi atât de mult de acest edificiu, încât  se gândesc să-l  readucă la viaţă cu orice preţ.  Pentru moment, Mănăstirea Văcăreşti va fi “rectitorită”  doar într-un album, coordonat de acad. Răzvan Theodorescu,  în ale cărui file vor fi strânse fotografii, mărturii, studii ştiinţifice,  în aşa fel încât frumuseţea-i unică  să poată fi văzută şi de generaţiile care vor urma.
   Anca Beatrice Todireanu, organizatoarea evenimentului din 1 noiembrie 2012, a rostit cuvintele mult aşteptate de auditoriu: „ Nu vom uita Mănăstirea Văcăreşti! În sufletele noastre nu a rămas distrusă!”

Georgeta Istrate


BIBLIOGRAFIE 




-         Însemnări personale culese  la Sesiunea Ştiinţifică intitulată: „ Un sfert de veac de la distrugerea Mănăstirii Văcăreşti” , Aula Academiei Române, Bucureşti,  1 noiembrie 2012.

-         Alexandru Al. Fălcoianu, Călăuza istorică a Mănăstirii şi Închisorii Centrale Văcăreşti, Tipărită de Legătoria Închisorii centrale Văcăreşti, Bucureşti,  1929.



Fotografii:

-         Foto 1, afiş sesiune ştiintifică,  scanare personală



-         Foto 3, ansamblul de la Văcăreşti , http://fototecaortodoxiei.ziarullumina.ro/6-1387-manastirea-vacaresti/album

-         Foto 4, Penitenciarul Vacaresti, http://alkzik.wordpress.com/2010/03/24/manastirea-vacaresti/


-         Foto 5, Rugăciune la Văcăreşti, http://alkzik.wordpress.com/2010/03/24/manastirea-vacaresti/

-         Foto 6, interiorul bisericii Văcăreşti, http://www.imagoromaniae.ro/imagini/mnstirea-vcreti-interior.html


-         Foto 7, coloanele de la intrarea în paraclisul mănăstirii, http://fototecaortodoxiei.ziarullumina.ro/6-1387-manastirea-vacaresti/album

-         Foto 8, pridvorul bisericii Văcăreşti, http://fototecaortodoxiei.ziarullumina.ro/manastire?page=8

-         Foto 9, incinta mănăstirii Văcăreşti înainte de demolare, http://fototecaortodoxiei.ziarullumina.ro/manastire?page=8

-         Foto 10, frescă Mănăstirea Văcăreşti, pescuirea minunată, http://www.stavropoleos.ro/webpage.php?id=10

-         Foto 11, Demolarea bisericii Vacaresti, http://alkzik.wordpress.com/2010/03/24/manastirea-vacaresti/


-         Foto 12 , Macheta  Văcăreşti, http://alkzik.wordpress.com/2010/03/24/manastirea-vacaresti/


-         Foto 13, Pictura biserica Văcăreşti,










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...