marți, 14 decembrie 2010

Gheorghe Puşcaşu, exemplu de modestie şi curaj

    În dimineaţa aceea răcoroasă, la poarta Laboratoarelor Remedia din Bucureşti, un bătrân de 92 de ani cere să vorbească taman cu directorul...
 
    Doreşte neapărat un gel de aloe vera pentru că, spune dumnealui: “ este antioxidant şi revitalizant, te menţine tânăr, curăţă cel mai bine colonul, este una dintre plantele medicinale cu cele mai eficiente proprietăţi curative…” Sunt uimită de cunoştinţele sale în materie de medicină alternativă . Bătrânul continuă, ca şi cum ar vrea să-mi dovedească faptul că, deşi corpul nu mai este tocmai bun de defilat pe scenele de prezentare a modei , raţiunea este într-o stare impecabilă.: “Te miră  cunoştinţele mele în materie de plante, nu-i aşa? Dacă-ţi spun că, la viaţa mea, am învins cancerul,  că acest medicament pe bază de aloe m-a ajutat post operator, mă crezi? Şi cât de uimită vei fi, dacă-ţi spun  că planta aceasta este menţionată chiar  în Biblie? Voi, ăştia mai tinerii, spuneţi că este o carte învechită. Ei bine, iată ce spune Ioan despre momentul coborârii  de pe  cruce: “trupul Mântuitorului a fost uns cu  un amestec de  smirnă şi aloe...”. Prin urmare, ei ştiau încă de pe atunci că aloe vera are un efect cicatrizant, la fel şi smirna, această răşină aromată, care, pe lângă efectele vindecătoare, miroase şi foarte frumos”.

    Oare ce meserie o fi avut bătrânul în tinereţe? Nu apucă să-mi răspundă, pentru că este chemat în fabrică.
   
    Scot din geantă memoriul care m-a adus aici,o mărturisire a  familiei Marinescu din Râmnicu Vâlcea, care îşi exprimă recunoştinţa pentru medicamentele naturiste primite în dar de la fabrică:  “ ne-aţi trimis o adevărată comoară de sănătate.Nici cinci pensii de ale noastre nu ar fi ajuns pentru a avea aceste excepţionale medicamente...”

“Spectacolul trebuie să continue”

  
    Intru în clădire. Întreb de directorul Gheorghe Puşcaşu, despre care se spune că pune mare preţ pe creativitate şi că  motto-ul care-i conduce viaţa este desprins dintr-un celebru cântec: “spectacolul trebuie să continue!” Foarte bine, căci şi mie îmi plac spectacolele. Şi artiştii ... chiar dacă stau  ascunşi într-o fabrică de medicamente!
    Îl găsesc pe director într-o şedinţă, explicând la tablă calităţile unui produs nou pentru copii: “ formula medicamentului conţine pe lângă calciu, magneziu şi B6,  colostru. Ei bine, colostrul este primul lapte, bogat în anticorpi şi protejează împotriva infecţiilor şi alergiilor...
    La capitolul Terapia durerii ne gândim să scoatem medicamente   specifice fiecărei afecţiuni, nu unul bun la toate! Te doare capul, facem medicament doar pentru cap!  În ce priveşte hepatoprotectorii, avem silimarina...” Directorul mă observă şi mi se adresează : “pentru mine, un medicament nou creat este echivalent cu bucuria încercată de un scriitor, atunci când scoate o carte nouă. Îmi place grozav mirosul de cerneală proaspătă de pe ambalaje!”

Nişte tineri formidabili

     
      După şedinţă, însuşi directorul îmi arată Fabrica de medicamente. Culoare spaţioase cu uşi pe ambele părţi, dincolo de care descoperi tot felul de utilaje. Îmi şi imaginez cum ar fi să lucrez într-o secţie, unde uruitul maşinilor nu mi-ar da voie să vorbesc.Cred că aş face abstracţie de zgomot şi m-aş refugia în liniştea din suflet. Doar o bătaie pe umăr sau încetarea bruscă a uruitului m-ar face să tresar.Până una alta, mă trezeşte din visare interlocutorul meu,care îmi explică despre apa şi  aerul  purificate, umiditate înregistrată de senzori speciali, despre sterilizare şi analize peste analize, pentru ca medicamentele şi suplimentele alimentare să fie la un nivel de calitate ridicat. Ajungem în laboratorul de cercetare. Într-o linişte deplină,  printre sticluţe şi eprubete, oamenii în halate albe creează. Prezenţa mea pare să îi intimideze, căci îi simt cum se retrag uşor din raza mea vizuală. Totuşi,  o tânără de 23 de ani, pe nume Angelica Marin,  salvează momentul (şi echipa)  mărturisindu-mi că meseria ei este aceea de chimist analist. Îmi mai spune că  este încântată de ceea ce face : “pentru mine, această muncă este o provocare. Mă implic total, mai ales că, de când mă ştiu, am fost pasionată de chimie. ”.Directorul adaugă cu un soi de mândrie: “când am dat anunţ la ziar, am preferat tineri fără experienţă. Am mizat pe faptul că sunt energici, au capacitatea de a învăţa în câteva luni  cât alţii într-o viaţă. Sunt nişte tineri formidabili!”

 Când lucrurile se mişcă prea încet

     Gheorghe Puşcaşu are ceea ce mulţi dintre noi nu avem: curaj. Deşi avea o viaţă confortabilă care stârnea invidii în jur, a renunţat la tot şi a luat-o de la zero. Iată-i povestea...
     În anul 1981 , după absolvirea Facultăţii de Finanţe este repartizat la o fabrică de medicamente din Bucureşti, unde-şi face stagiatura în cadrul mai multor departamente. La vârsta de 29 de ani este numit în funcţia de director comercial cu toate beneficiile aferente funcţiei, respectiv salariu mare, secretară şi maşină cu şofer . Oricine ar spune că este un om realizat şi că are chiar ce  nu îndrăznise să viseze.Cu toate acestea, în anul 1993 îşi dă demisia pentru că vrea să facă ceva de unul singur. El este un om al producţiei: “ lucrurile se mişcau prea încet. În plus, fabrica nu avea nicio orientare spre privatizare şi totul părea că stagnează. Efectiv, nu aveam perspective ».
   Mă gândesc că, din moment ce ritmul vieţii îţi este accelerat şi ideile noi îţi bântuie nopţile ca nişte musafiri sâcâitori, trebuie să faci ceva. În plus, dacă te-ai născut cu un ideal în sânge, trebuie să încerci să-l atingi.Pentru asta,  îţi trebuie îndrăzneală şi credinţă. Vorba unei regine:  «  dacă pământul spre care înaintezi nu există , Dumnezeu îl va crea special pentru a-ţi răsplăti  îndrăzneala ». Drumul cel nou este ales, iar în tolbă, în loc de bani, are un capital de  relaţii şi experienţă, iar sediul iniţial va fi într-un apartament cu două camere...

“Vor exista mereu oameni care te vor răni...”

   
      Cunoscut în lumea medicamentelor, Gheorghe Puşcaşu nu duce lipsă de credibilitate nici din partea furnizorilor, nici din cea a clienţilor.Problema intervine la capitolul export.Partenerii externi sunt  foarte exigenţi, iar el trebuie să facă faţă.  La început îi este greu, pentru că...el comandă, el execută! Pesimiştii şi bârfitorii comentează de pe margine: ce a fost şi ce-a ajuns ! De la un nivel de trai atât de ridicat, cu maşină la scară şi alte facilităţi, acum îşi duce singur corespondenţa, preia şi livrează marfa clienţilor, îşi face singur vama, etc.Toate aceste comentarii rostite sau nerostite nu-l descurajează pe Gheorghe Puşcaşu. Cuvintele lui Gabriel Garcia Marquez îi dau putere: “vor exista mereu oameni care te vor răni, dar tu păstrează-ţi încrederea şi ai mai multă grijă în cine o să ai încredere şi a doua oară”. Astfel, îşi urmează visul cu fidelitate, iar ţinta lui este fixată pe producţia la calitate superioară.  Consideră că economia unei ţări trebuie să se bazeze şi pe producţie, iar nevoile interne să fie prioritare. Îmi spune că reuşita poate fi atinsă cu răbdare, pricepere şi...entuziasm: « Anumite produse trebuie să le facem şi la noi ! Iar dacă faci producţie şi, în paralel, nu investeşti în cercetare , la un moment dat, te poţi bloca. Din punctul acela, drumul duce numai în jos ».
    Majoritatea medicamentelor sunt create din plante şi alte produse naturale, fără efecte adverse. Domnul Director Puşcaşu are întotdeauna în prim plan un produs nou, uneori unul pe care nu-l mai produce nimeni - piesa lui de rezistenţă !
    
  Georgeta Istrate
 
P.S. Chiar dacă Gheorghe Puşcaşu nu mai este directorul Laboratoarelor Remedia , am simţit nevoia să postez acest material. Pentru unii poate fi un model, iar exemplul său poate fi curajul de care au nevoie să înceapă o afacere. În orice caz, mi-a plăcut modestia şi exigenţa sa, felul său de a gândi şi de a se purta cu angajaţii.

5 comentarii:

  1. ,,dacă pământul spre care înaintezi nu există , Dumnezeu îl va crea special pentru a-ţi răsplăti îndrăzneala,,.Motivant material.O sa tin cont de aceste cuvinte minunate, mai ales.Felicitari.Katia.

    RăspundețiȘtergere
  2. Unde se gaseste acum acest curajos expert? Viziunea lui Marquez a devenit realitate? Intr-o tara ca Romania, condusa de oameni de cea mai joasa speta, este f.f.greu, daca nu chiar imposibil, sa te mentii intr-o functie de conducere daca nu faci parte din cercul lor mafiot.
    Anastasie

    RăspundețiȘtergere
  3. Într-adevăr, Anastasie, din păcate, oamenii cu adevărat valoroşi sunt înlăturaţi. Eu am credinţa că roata se va întoarce şi va pune pe fiecare în locul pe care-l merită.

    RăspundețiȘtergere
  4. daca toata lumea ar fi cum este domnul puscasu nu ar mai exista razboaie si razvratiri intre popoare spune pils din valenii de munte ,si sa stiti ca asa e ,pentru ca stie sa aprecieze si binele si raul

    RăspundețiȘtergere
  5. Iti admir curajul si perseverenta inca de cand eram mic. Se vede ca oamenii de valoare se regasesc din ce in ce mai greu printre noi. Din ce cauza? Toata lumea da vina pe politicieni. Dar oare ei sunt de vina cu adevarat? Cred ca ar fi bine sa ne uitam in propria curte mai intai. Daca am avea macar 20% din ambitia ta si inca 90% din curajul, bunatatea, optimismul tau am realiza intradevar ceva. Din pacate, multora dintre noi ne lipsesc aceste avantaje. E mai usor sa furi, e mai usor sa injuri, e mai usor si credem noi atractiv s ane manelizam si la propriu si la figurat ca sa-i impresionam pe ceilalti. Munca nu e buna, e prost platita si ne mai cere si seful sa muncim. Mai bine distrugem tot ce avem. Atea sunt exemplele dupa care se ghideaza din nefericire tineretul din ziua de astazi. Facultatile nu mai sunt scoli inalte ci sunt puncte de intalnire si de iesit cu prietenii. Joburile sunt doar nevoia de a nu muri de foame si din nou locul de barfit cu colegii. Asta e tara in care traim acum. Dar tu inca ne oferi acel putin din speranta cu care odata am trait.

    Multumim ca existi, si sa nu dai inapoi niciodata.

    Te voi sustine mereu.

    Al tau D.I.

    RăspundețiȘtergere