Erai Tu
Ţi-am auzit paşii zburând
Ţi-am simţit privirea ocrotitoare
Am ştiut că nu mai sunt singură
Am şters lacrima şi am îngenuncheat
Simţeam că eşti Tu!
Am vrut să îţi vorbesc
Şi-am început să mă rog,
În genunchi , cu ochii închişi,
Simţeam că mă priveşti
Erai Tu!
Liniştea m-a cuprins,
Pentru că erai lângă mine.
Am simţit că-mi cresc aripi
Am simţit că Te-am atins
Ştiam că eşti Tu!
Totul în jur era feeric
Lumina ţâşnea din adâncuri,
Mă împresurase şi pe mine
Eram fericită, pentru că
Te găsisem!
Ţi-am auzit paşii zburând
Ţi-am simţit privirea ocrotitoare
Am ştiut că nu mai sunt singură
Am şters lacrima şi am strigat:
Doamne, Tu eşti!
Georgeta Istrate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Abia acasă m-a apucat plânsul! - Murivale Mureșan Vasile, Expoziția Marian din Măgura
Nu mă satur să vorbesc cu Maestrul Murivale Mureșan Vasile! El descrie atât de viu sentimentele pe care le are în legătură cu via...
Pentru ca amandoi am cautat cu disperare ceva: tu pe Dumnezeu si eu Fericirea, mi-am permis sa pun in locul comentariului o poezie - chiar daca nu se compara in frumusete cu a ta. PROMISIUNEA
RăspundețiȘtergereDoamne, cand ai insufletit bulgarele de lut,
Din care mi-ai modelat trupul,
Mi-ai promis fericirea.
Clipa reintoarcerii - in ceea ce am mai fost candva,
Se apropie, si eu n-am cunoscut decat durerea.
Unde este fericirea promisa?
“ De-abia acum esti pregatit ca s-o primesti;
Durerea-i va deschide calea fericirii.
Auzi-i pasii care vin”.
Ti-am ascultat pasii si dulcele susur al glasului,
Ti-am privit indelung cerul albastru al ochilor,
Si stergandu-mi lacrimile singuratatii, ti-am soptit:
Tu esti fericirea!
Tu esti singura mea fericire!
Sa nu ma mai parasesti niciodata! Te implor!
Dragă Matei, poezia ta este atât de frumoasă, încât mi-au dat lacrimile. Fericită femeia pe care o iubeşti!
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru acest mesaj.
,,Eram fericită, pentru că
RăspundețiȘtergereTe găsisem!"
Dar... căutarea e aşa grea câteodată!Şi aşa cum reiese şi din poezia ta, merită!katia.
Da, Katia, căutarea este grea, dar, aşa cum ai spus, merită. Această fericire nu are egal, este fericirea supremă. Chiar dacă aripa divină te atinge doar de câteva ori într-o viaţă, oferindu-ţi clipe unice, este suficient să ştii că există. În momentele acelea crezi că poţi cuprinde în îmbrăţişarea ta întreaga omenire, întreg universul. Deşi eşti doar un fir de praf, starea de fericire îţi dă senzaţia că eşti omniprezent, te topeşti într-un ocean nesfârşit de dragoste.Ei bine, amintirea acestei trăiri te hrăneşte pentru întreaga viaţă, nu mai ai nevoie de confirmări, tu ştii!
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru mesaj.