Blestemele şi efectele pe care le generează





   Cuvintele sunt gânduri rostite, care au puterea de a construi sau de a distruge. Ele  rămân ca o informaţie ce se va materializa, mai devreme sau mai târziu. Un cuvânt de încurajare, spus la momentul potrivit, poate să salveze o viaţă; un cuvânt folosit greşit poate crea iadul pe pământ. 

 Efect de bumerang

    Cu mulţi ani în  urmă,  am avut o colegă, pe nume Viorela. Îmi plăcea să stau în preajma ei, pentru că era mai mereu veselă. Când îmi povestea cât de bine se înţelege cu soţul, aveam confirmarea faptului  că fericirea există.  Şi a venit o noapte blestemată , când adevărul a fost dezvelit în toată cruzimea lui. Era o iarnă geroasă, iar noi lucram în schimbul trei. În noaptea aceea, o pană de curent ne-a trimis acasă. Pentru Viorela, clipele ce au urmat au transportat-o într-un coşmar din care nu s-a mai trezit. Ştiind că ea va lucra până în zori, soţul adusese în garsoniera lor o femeie. Având doar o singură cameră, fetiţa, de numai trei ani, era bătută  şi obligată să stea cu faţa la perete, în timp ce tati făcea amor cu străina. Un moment din acesta prinsese Viorela. S-a uitat când la soţ, când la femeia care îşi trăgea hainele pe ea la nimereală, dar primul lucru pe care l-a făcut a fost să ia copilul în braţe. În secunda următoare, amanta, ajutată de soţul infidel, a zbughit-o pe uşă, în picioarele goale. De atunci, Viorela nu a mai fost aceeaşi. Blestema pe unde apuca, în biserică sau la vrăjitoare. Spunea că nu se va lăsa  până ce trădătorii nu vor fi pedepsiţi.  Foarte curând, amanta s-a îmbolnăvit de cancer, topindu-se ca o lumânare, întocmai ca în cererea Viorelei. Înainte să moară, a  implorat iertare, dar s-a lovit de un refuz: “Dumnezeu să te ierte, că eu nu pot!” În scurtă vreme, soţul infidel a avut un accident, în urma căruia a rămas într-un scaun cu rotile. Ajunsese o epavă şi,  în cele din urmă, s-a dus şi el. A fost un moment de glorie pentru Viorela.Una amară căci,  fără să-şi dea seama, chipul ei frumos de înger cu ochi albaştri căpătase amprenta unui demon, cu ochi scânteietori şi reci, gata să atace în orice moment. Dreptatea ei era strâmbă şi duhnea a moarte, căci după patru ani de la dispariţia rivalei, a fost diagnosticată cu aceeaşi boală necruţătoare şi, după un chin de doi ani, într-o noapte întunecoasă s-a stins şi ea.Singura neatinsă de blestem a fost fetiţa.

 

Între răzbunare şi iertare

                                                            Florentina Ionescu-psiholog

   Psihologul  Florentina Ionescu  spune că,  întrucât relaţiile umane se bazează pe schimb, este posibil ca unul dintre parteneri să considere că dă mai mult decât primeşte sau altceva decât se aşteaptă. Atunci,  parteneriatul începe să scârţâie. În general, nu ne gândim la nevoile celuilalt. Or, dacă omul de lângă noi nu primeşte ce-i trebuie, va căuta în altă parte. Aşa apare conflictul, iar vinovaţii, din păcate, îi căutăm mereu în afara noastră. De aici până la gândul răzbunării  este doar un pas. Dar de ce răul se întoarce şi asupra celui care l-a generat? Iată ce spune Florentina:  „partea psihicului nostru numită inconştient nu face diferenţa dintre tine şi celălalt, dintre sugestie si realitate. Totul se petrece aici şi acum, la modul personal. Eşti suparată pe acela? Pe tine te superi, ţie îţi va fi rău, tu o să te simţi inconfortabil, nu el. Vrei să te răzbuni? Răzbunarea îl va afecta sau nu pe acela, dar sigur te va afecta pe tine, căci viaţa ta se va construi în jurul răzbunării, nu vei mai şti de bucurie, ci doar de ură, nu vei mai şti de linişte, ci doar de agitaţie, încordare, frustrări.  Iertarea este premiul pe care ţi-l acorzi ţie când ai rezolvat problema, nu aceluia care te-a călcat în picioare. Iertarea are legatură în primul rând cu tine. Cu a te ierta pentru că, la un moment dat, ai greşit. Cu a accepta că a greşi face parte din viaţă. Cu înţelegerea sensului şi rostului acelei întâmplări în existenţa ta. Răzbunarea te leagă de acela pe care te răzbuni cu fire nevăzute, ajunge să-ţi conducă viaţa. Nu vei mai şti de nimeni şi de nimic, nu vei mai simţi, nu vei mai putea trăi, nu-ţi vei mai aparţine ţie, ci aceluia, pentru că gândurile tale, tot ce simţi şi ce faci se vor învârti în jurul lui, a răzbunării împotriva lui. Chiar şi după ce acela pleacă din lumea asta, tu tot la el te vei gândi, că ţi-a distrus viaţa, că uite, acum eşti aşa cum eşti din cauza aceluia, care a făcut şi a dres. A ierta înseamnă să-ti permiţi să trăieşti propria viaţă, nu pe a altora. Iertarea te eliberează. În primul rând pe tine de conflictul tău. Răzbunarea menţine conflictul şi îl alimentează”.

 Soluţia bisericii - rugăciunea

                                                                Pr. Teofil Anăstăsoaie

     Stareţul Mănăstirii Darvari, Teofil Anăstăsoaie  adaugă :"răzbunarea este numai a lui Dumnezeu",  în sensul că e singurul care face dreptate. Noi, oamenii,  trebuie să încercăm să iertăm şi să ne rugăm chiar şi pentru cei care ne fac rău - acesta este îndemnul lui Hristos: "iubiţi pe vrăşmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc ...".Cât despre cazul relatat, să ştiţi că nu este singular, pot să vă spun din experienţa mea modestă de duhovnic, că aşa ceva se petrece mereu cu cei care îndrăznesc să calce jurământul faţă de Dumnezeu ( vorbesc aici de jurământul Tainei căsătoriei). Pe de altă parte, răzbunarea soţiei înşelate nu este o soluţie, deoarece vorba proverbului "cine sapă groapa altuia cade el însuşi în ea". Faptul că a apelat la blesteme şi la forţa răului i-a venit de hac, mai târziu.Corect era să se roage cu nădejde şi credinţă pentru ca soţul ei să se "vindece de patima desfrânării" şi să se întoarcă la casa lui, iar femeia respectivă să-şi caute de păcatele ei”.

     Nu degeaba Iisus vorbea foarte des despre iertare şi iubire necondiţionată. A nu te răzbuna, a nu lua în seamă ura care se îndreaptă asupra ta, înseamnă a te proteja. Bătrânii noştri aveau o vorbă: blestemele se întorc la cel care le-a generat, întocmai ca puii la cloşcă! Într-adevăr, anularea nu se face printr-un alt blestem, ci prin iertare şi iubire.

             Georgeta Istrate





2 comentarii:

  1. Da, un subiect extrem de interesant despre puterea cuvantului si iertarea vazuta ca eliberarea mintii noastre de cel pe care-l tinem prizonier al gandurilor, despre razbunare ca mod de alimentare continua cu energie (negativa)- a asa-zisei "victime". Si despre cine sunt adevaratele victime.

    In legatura cu acea istorisire...nu stiu cati dintre noi ar fi gasit puterea sa ierte(sigur, nici cum a procedat ea nu este bine)...sau, dupa sfatul preotului - "sa ma rog cu nadejde si credinta pentru ca sotul sa se vindece de patima desfranarii si sa se intoarca la casa lui"?!
    Dupa cate a patimit si copilul...nu stiu ce femeie care se respecta si se iubeste pe ea insasi si pe copilul ei ar mai accepta un asa individ ca sot/tata.

    L-as fi daruit cu funda amantei! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cuvintele, ca reprezentare sonora a gandurilor noastre, pot avea aceeasi putere ca cele ale Lui Dumnezeu (doar suntem fii Sai!). Fiti atenti atunci cand le folositi; Cuvintele se pot materializa in nesfarsite bucurii sau la fel de nesfarsite chinuri - atat pt. cel caruia ii sunt adresate, cat si celui ce le-a rostit. (Cat de usor este sa dai sfaturi, dar...)
    Proful

    RăspundețiȘtergere

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...