Doarme pământul,iar eu te-aştept în noapte
Am să-ţi aştern un pat din flori şi şoapte
Un susur de izvoare, o candelă de stele
Un leagăn de mătase şi-o muzică de sfere.
Iubite, am să-ţi cânt
Că-i noapte pe pământ!
Am să te strâng la pieptu-mi, îngerul meu vrăjit
Te-oi mângâia pe creştet, te-oi săruta pe pleoape,
Te-oi înveli cu vise ţesute în alint
Izvorul fericirii să-ţi fie mai aproape.
Iubite, am să-ţi cânt
Că-i noapte pe pământ !
Afară-i lună plină , copacii-s verzi şi vii
Pe noi cad ploi suave de stele argintii,
Deşi e beznă-n lume, deşi e mult noroi
Vom dezveli lumina iubirii amândoi
Iubite, am să-ţi cânt
Că-i noapte pe pământ!
Căci sufletul tău este pruncul ce plânge
La umbră de neguri, la umbră de nori
Fără iubire lumina-i se stinge
Să creştem izvorul fântânii din noi !
Iubite, am să-ţi cânt
Că-i noapte pe pământ !
Adormi la pieptul meu, am să te duc departe
De orice răutate, de ură şi abis,
Pe aripi îngereşti vom poposi în noapte
În ţara de lumină cu porţi de paradis!
Iubite, am să-ţi cânt
Că-i noapte pe pământ !
Georgeta Istrate
Superbă poezie!Felicitări, Katia.
RăspundețiȘtergereEste una dintre cele mai frumoase poezii care mi-au mangaiat sufletul si mi-au alinat dorurile. Poate sta alaturi de oricare alta poezie - scrisa de cel mai mare poet ai lumii.Daca acest adorat semizeu exista in realitate, si nu doar in imaginatia ta,el este CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI, si nu cel descris de M. Preda.Nu esti doar o talentata poeta ci, cu certitudine,esti una dintre cele mai frumoase si sensibile urmase ale Evei.Iti multumesc pt.ca mi-ai acordat privilegiul de a ma numara printre putinii tai prieteni (pe care ti-i alegi cu atata parcimonie).
RăspundețiȘtergereAm conceput această poezie ca pe un cântec de leagăn, o invitaţie la o cupă de fericire. Ai dreptate, Matei, uneori,ne imaginăm omul care poate să facă posibilă fericirea.
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru mesajul tău atât de...deosebit.