Tinerii geniali ai României - Cosmin Şipoş

   Am achiziţionat  de curând cartea  EUROSTUDII Vol. I. Incursiuni în vârstele Europei, care a apărut la Editura Universităţii din Bucureşti. După ce am citit-o, m-am gândit să scriu câteva cuvinte despre fiecare articol şi să ofer două-trei citate  care să ilustreze, pe scurt, tema abordată. 

     Volumul este  alcătuit dintr-o serie de comunicări ştiinţifice susţinute la colocviile Eurostudii ale Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Coordonatorii  sunt Simona Drăgan şi Constantin Emil Bucur.

Autor: Cosmin Şipoş

Universitatea din București 

Tema: 

 ASPECTE TEORETICE ŞI IZVOARE FILOSOFICE ALE TOTALITARISMULUI

Articolul lui Cosmin Şipoş  este cuprins între paginile 199-213 din volumul :”Eurostudii – Incursiuni în vârstele Europei”



Firul roşu...

     Lucrarea lui Cosmin Şipoş subliniază principalele trăsături ale totalitarismului, începând cu ideologiile şi continuând cu filosofiile care l-au pus în aplicare.  Autorul ne plimbă  pe patinoarul  ideilor filosofice ale unor mari gânditori ca Platon,  Hobbes şi   Machiavelli  -  autori din care elitele comuniste şi naziste s-au inspirat . O lucrare ce merită atenţia publicului cititor, căci urmează un fir roşu care dezleagă multe  enigme ale  acestei forme de guvernare.

     Plimbându-mă pe bibliografia folosită de Cosmin pentru această lucrare , am găsit nume  precum: Aristotel, Karl Marx, Friedrich Engels, Adolf Hitler, Vladimir Ilici Lenin şi  mulţi alţii.

Câteva fragmente ale acestui articol...

Ideologiile totalitare şi celelalte ideologii

„ Ideologia (în sensul conceptual) a reprezentat o resursă extraordinar de bogată pentru mişcările totalitare , fiind principala hrană, dar în acelaşi timp şi produsul persuasiunii populiste. Ideologia a recreat conform definiţiilor, întregul ansamblu de valori pe care un individ se poate spriini şi s-a transpus în mentalitatea colectivă ca reprezentând un veritabil panaceu. Cel mai important însă , ideologiile totalitare şi-au putut atinge, într-o anumită măsură , obiectivele doctrinare datorită unei acţiuni foarte eficiente : interzicerea existenţei oricărei alte chei interpretative asupra lumii, aşadar prin condamnarea tuturor celorlalte ideologii (...) . În timp ce termenul „ideologie” era conceptualizat şi popularizat , partidele şi mişcările politice ale secolului al XIX-lea şi al XX-lea aveau să dezvolte platforme ideologice din ce în ce mai diverse , încercând să explice şi să întărească anumiţi piloni axiologici în jurul cărora se învârtea comunitatea lor aşezată sub semnul necesităţii istorice : statul, rasa, clasa , colonizarea , comerţul , ethosul, istoria, civilizaţia, democraţia, războiul, pacea, naţiunea , unificarea, reforma, restauraţia , conservatorismul, progresismul ş.a.m.d.” (paginile 202-203).

Gestionarea puterii 

sursa imaginii:https://tribunainvatamantului.ro/2017/08/14/restrangerea-libertatii-de-exprimare-in-statul-totalitar-mijloc-de-control-al-individului-si-al-societatii/

    „ Partidul care guvernează o naţiune în mod totalitar reprezintă o nouă realitate istorică; asemănările şi comparaţiile cu acesta sunt imposibile” - (Nota 20, pagina 204). Plecând de la această afirmaţie , simpla asociere a termenilor partid şi totalitarism ar putea părea antitetică , întrucât prima subliniază existenţa unei democraţii , iar cealaltă implică o societate controlată în mod integral de o putere nomenclaturistă. Partidul reprezintă o asociaţie de drept privat care îşi propune obţinerea puterii prin mijloace democratice şi care urmăreşte un interes general, un bine public pe care încearcă să îl atingă prin intermediul ideologiei. Partidul deţine anumite funcţii , printre care însă , se pot afla şi unele false. Aceste funcţii alterate s-au confundat de-a lungul vremii cu partidele înseşi. Printre aceste funcţii se numără confundarea partidului cu societatea însăşi ( partidul este un echivalent al voinţei unanime a societăţii) sau gestionarea puterii fără a urmări binele general ( conducerea statului doar de dragul deţinerii puterii ). Din acest motiv , regimurile totalitare au considerat ca fiindu-le mai exactă asocierea cu un tip de mişcare decât cu un tip de partid”  (pagina 204).

Filosofia lui Platon 

    „ Un aspect extrem de important al totalitarismului , deşi nu integral specific acestuia , îşi găseşte profunde şi notorii rădăcini în filosofia lui Platon , anume eugenia. Îmbunătăţirea genetică a indivizilor şi categorisirea lor în funcţie de capacităţi, reprezintă un subiect căruia Platon îi oferă multă atenţie şi care este văzut ca o trăsătură necesară în procesul de educare şi în evoluţia progresistă a vieţii cetăţii: „ E necesar în temeiul principiilor asupra cărora am căzut de acord , să împerechem pe cei mai buni bărbaţi cu cele mai bune femei cât se poate de des , şi dimpotrivă, cât mai rar pe cei răi cu femeile cele mai rele . Copiii primelor cupluri trebuie crescuţi, ceilalţi  - nu, dacă este vorba ca turma să fie cât se poate de valoroasă”  (...)  Se mai poate evoca deşi nu reprezintă o trăsătură specifică a totalitarismului modern, influenţa exercitată de gândirea lui Platon asupra societăţii comuniste , o societate profund totalitară , în special în ceea ce priveşte aspectul economic , făcând referire în mod evident, la eliminarea proprietăţii private şi la convieţuirea pe baza unor tehnici care astăzi sunt etichetate drept socialiste” ( pagina 208).