Tinerii geniali ai României - Lavinia Ţânculescu

    Am achiziţionat  de curând cartea  EUROSTUDII Vol. I. Incursiuni în vârstele Europei, apărută la Editura Universităţii din Bucureşti. După ce am citit-o, m-am gândit să scriu câteva cuvinte despre fiecare articol şi să dau două-trei citate  care să ilustreze, pe scurt, tema abordată. 

   

    Volumul este  alcătuit dintr-o serie de comunicări ştiinţifice susţinute la colocviile Eurostudii ale Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Coordonatori: Simona Drăgan şi Constantin Emil Bucur.

Autor: Lavinia Ţânculescu  

Universitatea din București 

Tema:ARMONII APARENTE: DE LA CONFLICTUL INTERIOR LA CONFLICTUL ORGANIZAŢIONAL

Articolul Laviniei Ţânculescu    este cuprins între paginile 271-283 din volumul :”Eurostudii – Incursiuni în vârstele Europei”

    Întrucât articolul Laviniei este scris în limba engleză, voi transcrie doar rezumatul lucrării.  

” În ciuda faptului că organizaţiile îşi propun , cel puţin la nivel declarativ, să celebreze unicitatea angajaţilor , prin aderenţa la valori precum incluziune şi diversitate, parcurgem o perioadă în care , pe fondul dinamicii alerte a erei digitale , companiile practică un control tot mai strict asupra resurselor pentru a rămâne profitabile pe piaţă. Pornind de la o teorie relativ simplă , descrisă în 1945 de psihanalista Karen Horney , explicăm cum stările nevrotice născute în lumea organizaţională se constituie din atitudini graduale în conflictul interior pe care îl resimte un angajat între dorinţele şi valorile individuale şi ceea ce compania îi oferă. Dintr-o dorinţă mai degrabă inconştientă de a gestiona conflictul pe care îl resimte , angajatul parcurge o serie de stadii , de la căutarea prezenţei oamenilor ( engl.  moving towards people) până la hotărârea de s-şi reinstaura setul de valori, îndreptându-se împotriva companiei ( engl.  moving against people). Toată această dinamică se petrece pe fondul unei deconectări a managementului companiei de realitatea trăită de angajaţi. Astfel, se creează – şi tind să persiste într-o companie – o serie de stări pe care le-am denumit „armonii aparente” , iar nu atât „artificiale”.Mai mult, această deconectare a companiei de realitatea experimentată concret de angajat se transformă în timp într-un conflict organizaţional. Lucrarea include , pe lângă paralela teoretică realizată între ideile exprimate de Karen Horney şi realitatea organizaţională de pe piaţa românească , şi ilustrarea temelor abordate prin două vignette clinice” ( pagina 271).