Am achiziţionat de curând cartea
EUROSTUDII Vol. I. Incursiuni
în vârstele Europei, apărută la Editura Universităţii din Bucureşti.
După ce am citit-o, m-am gândit să dau două-trei citate care să ilustreze, pe scurt, tema
abordată.
Volumul
este alcătuit dintr-o serie de comunicări ştiinţifice susţinute la
colocviile Eurostudii ale Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti.
Coordonatori: Simona Drăgan şi Constantin Emil Bucur.
Autor: Anca Socaci
Universitatea „ Babeş-Bolyai” Cluj Napoca
Tema:UN
TEXT ROMÂNESC GOING GLOBAL. CARTOGRAFIEREA AVENTURILOR ÎN REALITATEA IMEDIATĂ
ÎN SPAŢIUL BRITANIC ŞI CEL AMERICAN
Articolul Ancăi Socaci este
cuprins între paginile 285-301 din
volumul :”Eurostudii – Incursiuni în vârstele Europei”
Cazul lui Max Blecher...
„Ceea ce propun
prin această lucrare este o analiză a relaţiei dintre spaţiul naţional,
localizat, şi cel global , proiectat dincolo de fr ontierele statale , pornind de la o serie de
conflicte politice care îşi au originea în literatură. Astfel, consider cazul
lui Max Blecher semnificativ pentru a ilustra modul în care un adventure in immediate irreality
devine o aventură privind accesul la spaţiul literar mondial, subliniind
relaţia tensionată între going global
şi formele de consacrare, respectiv concurenţă pe care spaţiul literar şi toţi
actanţii săi ( de la edituri la prefaţatori) le ascund în spatele mirajului
autonomiei.
 |
| Sursa imaginii: https://www.amazon.com/Intamplari-irealitatea-imediata-cicatrizate-Romanian/dp/6067930102 |
Alegerea romanului Întâmplări în irealitatea imediată de M. Blecher drept punct de
plecare al acestei cercetări se justifică , la o primă privire, prin prezenţa
acestui autor pe scena culturală românească , fie ca titlu de festival (
Blecher Fest) sau premisă a unei ecranizări , fie prin reeditări ale volumelor
sale sau ale biografiilor care îi sunt dedicate. De asemenea, legătura sa cu
spaţiul anglofon merită analizată , deoarece este mult mai recentă decât cea cu
alte spaţii privilegiate ale culturii occidentale , precum cel francez , unde o
primă traducere a volumului a fost realizată în 1972 , sau cel german, unde
romanul apare în 1990” (pagina 286).
Un teritoriu delimitat lingvistic
„ După cum
remarcă şi Christian Moraru şi Andrei Terian , spaţiul unei naţiuni nu trebuie
să fie (şi, de regulă, nu este) identic cu spaţiul unei literaturi. Astfel,
ceea ce voi numi teritoriu nu e delimitat geografic , ci lingvistic. Există, în
acest sens, un lucru esenţial, pe care un englez şi un francez vorbitor de
engleză îl au în comun, anume posibilitatea de a ajunge la un anumit text
tradus în Marea Britanie şi de a-l citi. Această lucrare nu va trata
distribuţia strict ca fenomen economic , ci se va opri asupra spaţiului
lingvistic anglofon care se formează prin unirea acestor vorbitori plurilingvi
şi care, după Pascale Casanova, poate fi descris ca universal (...).Spaţiul
anglofon poate fi considerat un asemenea construct, întrucât oferă actualmente
această garanţie a universalităţii (pagina 287).
Trei
versiuni diferite ale romanului
„ În intervalul
2007- 2015 apar trei versiuni diferite ale romanului Întâmplări în irealitatea imediată , care par să mizeze pe trei
forme distincte de vizibilitate. Dacă prima traducere beneficiază de o
platformă cu acces liber, fiind astfel la îndemâna oricui, următoarele două
sunt publicate în câmpul literar mondial, motiv pentru care distribuţia şi
consacrarea lor intră sub imperiul legilor comerciale , dar şi al concurenţei
pe piaţa de literatură. Modul în care fiecare publicare se va raporta la acestea
este diferit , după cum am ilustrat, urmând a distinge între o direcţie de nişă,
care nu izolează textul propriu-zis în originalitatea lui, şi una de
comercializare , în cadrul căreia accestul pus pe consacrarea şi acumularea
capitalului literar este indiscutabilă” (pagina 290).
Moldova...
„ Ceea ce atrage
imediat atenţia este faptul că moştenirea în siajul căreia este aşezat Blecher
nu se realizează conform unor principii de filiaţie artistică , ci ţinând cont
exclusiv de zona geografică din care provine, anume Moldova. Astfel, alăturarea
lui de Mihai Eminescu ( late – Romantic poet) , Nicolae Iorga ( historian), Isidor Isou ( avant-garde poet and artist , the inventor
of lettrisme) şi Dan Lungu (novelist)
, drept linie genealogică în care se inserează M. Blecher , contribuie la o
formă de delimitare strict naţională a autorului , supunându-l astfel unui
canon românesc care pare o formă violentă de naţionalism. Diversitatea
domeniilor atrage însă atenţia şi asupra proiectului în cadrul căruia traducerea
apare. Având în vedere natura transdisciplinară a cărţii ce îmbină textul blecherian cu ilustraţii realizate de Anca
Boeriu , transgresarea frontierelor literarului în ceea ce priveşte moştenirea
culturală românească leagă aceşti doi artişti, situându-i într-un spaţiu
naţional larg. Departe de a focaliza propriu-zis romanul, alăturarea subliniază
nume ce ar putea să rezoneze cu publicul internaţional ( Isidore Isou, dar şi
Mihai Eminescu), reprezentând totodată mai multe domenii ( literatură, istorie,
artă)” ( pagina 291).
Republica Universală a Literelor
„ Consacrarea unui
text duce într-un mod tainic la autonomia presupusă a Republicii Universale a
Literelor , între cele două existând o legătură indiscutabilă. Dacă cea din
urmă este asemănată , în viziunea lui Pascale Casanova , cu un miracol, prima
aminteşte de o formă de metamorfoză alchimică, având la bază un garant magic.
Prin intermediul consacrării, se produce „o schimbare a naturii” textului,
adică „ o trecere de la inexistenţă la existenţa literară , de la
invizibilitate la starea de literatură, transformare numită aici literaturizare”.
Gradul de eficienţă al acestei deveniri alchimice diferă însă de la o situaţie
la alta” ( paginile 293-294).
O dublă autonomie
” Circulaţia romanului
Întâmplări în irealitatea imediată
de M. Blecher pare, la o primă vedere , să fie marcată de o dublă autonomie: pe
de o parte , faţă de momentul redactării operei şi, pe de altă parte , faţă de
primul său câmp de receptare. Cu toate acestea , Pierre Bourdieu subliniază
aparenţa acestui fenomen, care caracterizează o viziune plină de prejudecăţi.
Prin concentrarea asupra modului în care traducerile apar, sunt prezentate şi,
mai apoi, receptate în spaţiul anglofon, se observă existenţa unor „autorităţi ale
instituţiei ”, în termenii sociologului francez , care delimitează cadrele de
receptare” ( pagina 298).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu