luni, 8 august 2016

Radu Sergiu Ruba – un destin de excepţie (III) - ultima



Vocea impersonală a calculatorului

  Apariţia vocii electronice a desfiinţat toate piedicile din sfera informaţională pentru nevăzători.  Practic, vocea electronică transformă literele unui text în sunetele limbii pe care o alegi. Pentru citirea textelor de pe Internet, Sergiu Ruba foloseşte vocea electronică în limba italiană, pentru că are o sonoritate mai plăcută, stabilită după glasul unui tenor, în comparaţie cu vocea metalică redată în limba română . Este aproape imposibil de crezut că, un om care nu vede, poate să atingă asemenea performanţe,  poate să obţină premii internaţionale, să predea la o universitate sau să conducă o redacţie. Lui Sergiu Ruba îi place să fie independent şi totuşi este dependent de nişte echipamente electronice fără de care viteza sa de lucru ar fi încetinită.Povesteşte despre o traducere din franceză realizată prin anul 1999: « Ca să traduc această carte trebuia să recurg la mijloacele tehnice de atunci.Mi-aduc aminte, eram înconjurat de 16 volume, dintre care 8 în alfabetul Braille,  lucram la calculator cu o voce electronică relativă, pentru că tehnica de atunci era mult mai slabă…La timpul respectiv nu aveam textul în limba franceză scanat, aşa că soţia mi-a citit cartea,am înregistrat-o pe casetă, am recitit-o şi i-am făcut corecturile. Acum este mult mai simplu, în sensul că sunt două fişiere care se manevrează foarte uşor cu ajutorul tastelor ». Ca să atingi performanţele scriitorului Sergiu Ruba ai nevoie de o memorie bună,  inspiraţie,  multă imaginaţie,  sensibilitate şi putere de muncă. Dintre cărţile sale amintesc : « Spontaneitatea înţeleasă »(poezie) ; «Iluzia continuă » (poezie) ; «Iubirea şi orientul » (poezie şi nuvele) ; « Contrabanda memoriei »(nuvele) ; « Dacă pleci în căutarea mea » (antologie personală) ; « Marginal » (poeme) ; « Demonul confesiunii » (roman) etc. 
       Ce visuri de împlinit are Sergiu Ruba ? Nici nu este foarte greu de ghicit. Doar vreo câteva cărţi ale căror subiecte îi stăruie în minte şi pe care nu prea are timp să le scrie din cauza funcţiei solicitante pe care o are. Ah, am plecat şi am uitat să-l întreb dacă acel timp liber, care l-ar face fericit, înseamnă o idee înserată pe calculator, aşa de vreo 200 de pagini, care să se termine cu o lansare.Nu ştiu, mă gândeam  aşa...

  Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu