Mâinile tale, iubitule, îmi par cunoscute
dinainte de a mă naşte. Sunt ele două aripi de înger care-mi mângâie obrazul?
Sunt mâinile tale liniştea cerului când îmi ating cu gingăşie părul? Din ce
sunt făcute mâinile tale care-mi aduc atâta fericire? Cine eşti tu, iubitule,
de porţi cele mai frumoase şi mai mângâietoare mâini pe care le-a avut vreodată
o fiinţă umană?
şi ţi-am tot spus
că te ador,
de nu te văd, eu
simt că mor,
când braţele tu
le întinzi
cu dragoste să mă
cuprinzi,
atât de fericită
sunt
cum nu e alta pe
pământ!
Georgeta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu