Francisc Șirato , Artă românească modernă 1

   

Stări sufletești profunde



       Lucrările lui Francisc Șirato  creează și transmit, în același timp,  stări sufletești profunde. Pentru câteva momente reușesc  să te conducă într-o lume a emoțiilor și a sentimentelor pe care probabil nu le-ai încercat până atunci.



   ”Francisc Șirato face parte din pleiada de artiști realiști care, la începutul acestui veac, se ridică cu hotărâre împotriva nedreptăților sociale. Pe frontul graficii militante, alături de Tonitza, Ștefan Dimitrescu, Iosif Iser, Camil Ressu s. a., el folosește cu deosebită eficiență desenul satiric și caricatura” ( Arta pentru toți, Francisc Șirato, text de Horia Horșia, Editura Meridiane, București, 1964).


Meșterul bătrân din destinul lui Șirato

     ”Francisc Șirato s-a născut la 15 august 1877, la Craiova, într-o familie de mici meseriași, bănățeni de origine (...). Pasiunea pentru desen îi îndreaptă pașii spre Institutul grafic din Craiova, unde se împrietenește cu un meșter bătrân care îl învață tehnica litografiei. Așa se face că cea dintâi lucrare a lui Șirato va fi de domeniul graficii : afișul pentru romanul Cum iubim de Traian Demetrescu (...). Șirato hotărăște să se dedice picturii și, în 1898, pleacă la Düsseldorf. Neavând suficiente resurse materiale, nu izbutește să urmeze cursurile Academiei de Artă de acolo. Pentru a avea cu ce trăi, este nevoit să lucreze într-un atelier de gravură. În 1899 se întoarce în țară, iar în anul următor reușește să se înscrie la Școala de arte frumoase din București. Fără vreun sprijin material din partea familiei, va trebui să-și câștige singur existența, lucrând afișe în diverse tipografii și, mai ales, desenând și litografiind - în culori - icoane” ( Arta pentru toți, Francisc Șirato, text de Horia Horșia, Editura Meridiane, București, 1964).


 Stradă din Balcic, după ploaie

Stradă din Balcic, după ploaie, MNAR


A gândi cu pensula și culoarea


        Francisc Șirato este indiscutabil un talent nativ excepțional, perfecționat continuu de-a lungul vieții . Artistul a abordat toate genurile de pictură de șevalet și tehnicile în pastel, acuarelă, guașe, tușuri, laviuri sau cărbune și creion. Lucrările sale cuprind portrete, peisaje, naturi statice care-i trădează  sensibilitatea rafinată de mare colorist .

        "Prefațând un album de desene ale lui Șirato, editat în 1944, Tudor Arghezi, prietenul său, care l-a cunoscut cum puțini ajunseseră să-l cunoască, spunea :«Francisc Șirato e artistul care, cu pensula și culoarea, gândește. Și gândul lui continuă departe în tabloul zugrăvit, dincolo de el, și nu se mai isprăvește. El va umbla mereu când al altora se va sfârși încă de mult»”( Arta pentru toți, Francisc Șirato, text de Horia Horșia, Editura Meridiane, București, 1964).




Stradă din Balcic, după ploaie, detaliu


 În fața oglinzii


   Portretele individuale sau de grup create de Francisc Șirato încântă prin expresia poetică degajată de atitudine și gest. Din ele răzbat, ca niște taine, raze de  melancolie. Expresia personajului degajă frumusețe interioară, accentuată de  jocul  luminilor  și umbrelor transparente, așteptându-te ca pe un tainic vizitator.



În fața oglinzii, ulei pe carton, 0,490/0,400m, semnat dreapta jos, nedatat, MNAR

Studiul corpului omenesc

     ”Studiul corpului omenesc, redat în ambianța unui cadru adecvat, a fost și el prezent în creația lui Șirato. Între lucrările de acest fel, două sunt mai bine cunoscute :una aflată în colecția Muzeului de Artă al R. P. R., cealaltă în colecția Elena și dr. I. Dona. Celor două lucrări, destul de apropiate ca subiect, le sunt caracteristice același probleme de redare a materiei în aceleași împrejurări - ambianța discretă și intimă a interiorului scăldat în reflexele bătând în roz și roșu, iradiate de mătasea strălucitoare a cămășii. Culorile sunt transparente și vibrează. Vibrația aceasta este sporită prin dialogul neașteptat dintre personajul așezat înaintea oglinzii și propria lui reflectare " ( Arta pentru toți, Francisc Șirato, text de Horia Horșia, Editura Meridiane, București, 1964).


În fața oglinzii, detaliu



In fața oglinzii, detaliu












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...