Francisc Șirato, Artă românească modernă 2



Autoportret



Autoportret, MNAR
  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Un stil propriu de exprimare

 
  ”Indiferent de genul de artă în care lucra, Șirato s-a străduit necontenit să-și formeze un stil propriu de exprimare. Înainte de primul război mondial, între 1908 și 1914, a expus în cadrul «Tinerimii artistice», numărându-se printre membrii acestei asociații. În picturile din acea vreme, cu aluzii satirice la adresa clasei avute, pictorul este preocupat de probleme de compoziție și caută să obțină, prin intensitatea pastei și prin alăturări contrastante de culori, o anumită lumină capabilă să dea viață și să imprime mișcare unei scene (...). Căutările acestea îi îmbogățesc mereu cunoștințele și experiența, însă nu-i oferă încă soluții satisfăcătoare, Șirato manifestându-se mereu ca un căutător neobosit de mijloace cât mai expresive. Experimentează și el diviziunea de tonuri caracteristică impresionismului dar, nemulțumit, va critica acest curent și va scrie despre el că oferă numai o fațetă colorată a aspectelor sub care ne apar făpturile lumii, reducând arta picturii la excitația optică, la pasivitate spirituală și la indiferență față de fenomenul social.
   Va combate și naturalismul, arătând că acesta nu face altceva decât să copieze natura în mod descriptiv, ca o ilustrație a unui tratat de științe naturale”( Arta pentru toți, Francisc Șirato, text de Horia Horșia, Editura Meridiane, București, 1964).





Autoportret, detaliu


În timpul ocupației germane...

      ”În timpul ocupației germane, realizează câteva cicluri de desene în care înfățișează cu mult umanism, dramele provocate de război. Cele mai multe din aceste lucrări le prezintă la bogata expoziție personală din 1921, grupate în ciclurile : Sub bombardamentul aeroplanelor, Proviziile gospodinelor, Refugiul satelor, Sub ocupație, După retragerea ocupantului și Întoarcerea” ( Arta pentru toți, Francisc Șirato, text de Horia Horșia, Editura Meridiane, București, 1964).






Fată în albastru


          ”Șirato observă cu regret, într-un articol publicat încă din 1919, că «subiecte din viața de trudă și muncă a poporului de la orașe sau sate se văd rar în expozițiile noastre». Situația aceasta se datora burgheziei snoabe - consumatorul de artă principal din acea vreme. Împotriva acestei îndepărtări de viață, ca și a mediocrității, a lipsei de gust din expoziții, Șirato a luptat cu pana și penelul.
  Picturile sale cu subiecte, ilustrând tema țărănească, dovedesc nemijlocit atașamentul artistului față de viața oamenilor din popor” ( Arta pentru toți, Francisc Șirato, text de Horia Horșia, Editura Meridiane, București, 1964).
 
 
 
 
Fată în albastru, MNAR

Fată în albastru, detaliu
 
 
A vibra în fața realității

    ” Tonitza scria : «Șirato vibrează adânc în fața realității fiindcă ochiul său subtil nu se oprește numai la aparențele fizice ale oamenilor și ale lucrurilor, ci trece dincolo de ele, pătrunzând în profunzimile lor spirituale și revelându-ne astfel sensul lor tulburător și etern... Șirato e un realist vizionar, ceea ce va să însemne că arta lui strigă, pe tot întinsul panoului : revolta unui suflet sensibil împotriva manufacturii naturalismului plat. De aici, stilul viguros și sobru al compozițiilor sale, care indispune pe îmbogățitul de ieri sau de azi»” ( Arta pentru toți, Francisc Șirato, text de Horia Horșia, Editura Meridiane, București, 1964).
 
 
 
 
Fată în albastru, detaliu
 
 
 
 
 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...