Tristeţea...
-
Artistul e compus și din tristețe. Tristețea
te ajută în artă?
-
Nu trebuie să te înconjori mult de ea. Te
doboară.( Are o voce scăzută). La noi e o vorbă: dacă masa asta ar fi tot timpul plină,
nu s-ar mai ivi stele! Dacă ai avea tot timpul bani, te-ai ocupa de bani. Nu
ai. Dar arta cere să te ocupi și de ea.
Să ai timp de ea, să dai culoare emoțiilor tale… Arta te ține în viață, nu ai timp să fii trist.
Starea de divinitate
Eu o țin cu tristețea. El zice. Când știu că
a murit cineva care mi-a fost drag, nu mai pot lucra. Ca să-mi revin, îmi
trebuie trei - patru zile. Dacă vrei un exemplu, îți dau. La un moment dat, trebuia
să fac un portret al unui copil. Când faci așa ceva, trebuie să fii într-o stare
din asta de divinitate, de chipul lui Dumnezeu, de lumină extraordinară. Măi,
și tocmai atunci am aflat că a murit un prieten. Și numai la asta n-am putut să
mă gândesc. Mă mințeam că nu e adevărat. Nu m-am dus nici la priveghi. A trebuit să stau pe lucrare… că altfel, aș fi
făcut un portret de copil sumbru, trist. Nimeni nu ar vrea să pună un portret
de copil de felul ăsta în casă . Deși se
pot face portrete extraordinare și de felul ăsta. Dar când ai de făcut portretul
într-un fel anume , după poză sau după desene și, pleosc!, îți vine vestea, că a murit cineva foarte apropiat, este dificil.
Dramatic pe lumină
Câteva zile, chiar mai multe, ești în mreaja
aia dureroasă. Intri în depresie. Şi când ești la depresie… Nu știu dacă ți-am
mai spus, am făcut bulgării de fericire care
îţi plac aşa mult, când am fost foarte depresiv. I-am făcut ca să contracarez
cumva tristețea. Îmi zice câte o persoană : măi, da pictura ta este luminoasă!
Da! Pentru că, în momentele creației, nu am gânduri negre. Eu știu că acolo
trebuie să pun lumină. Și felul ăsta de a pune dramaticul pe lumină l-am
învățat de la Vincent van Gogh. El are
un dramatism în pictura lui, care-i pe lumină. Un dramatism pe lumină este mai ușor suportat.
Dar dacă faci un dramatism pe culori închise, nu mai poți! Nu poți să
conviețuiesti cu el! Sigur, Van Gogh, ca
tușă, este și agresiv . El are o tușă foarte agresivă. El suferea de depresie. Poate
că și doctorii care l-au îngrijit i-or fi spus: dom’le, du-te în soare, du-te,
pictează… el avea supărări din astea… era prea profund!!!! Există un film foarte interesant - Van Gogh,
ultimele zile-, e foarte tare filmul. Fratele său oricum îi trimitea fonduri ca
să supraviețuiască și să poată picta în continuare. Îi trimitea bani de pânze, de
culori. El nu a vândut nimic. Fratele îi trimitea bani de gaz și de lucrurile obligatorii
pentru supraviețuire. Însă lui îi trebuiau bani
de absint și de tutun. Astea sunt mofturi, să zicem…
Georgeta
Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu