Murivale Mureşan Vasile – Ghilgameş, în căutarea nemuririi (16)

Fericirea altora…

-        Ai identificat ce te-ar face fericit cu adevărat? Înțeleg, arta este un pilon important în construcția fericirii. Altceva? 

-     Sincer să fiu, m-ar face fericit să am o casă mare mare unde să am și atelierul. Să mi-o dea cineva așa, pe cinci ani. Dar aș vrea o casă mare cam cât e galeria asta, cu etaj cu tot, în care să  fie și cățeii fericiți. Apropo de fericire, pe mine mă face fericit fericirea altora. Iar cățeii,  când îi văd că aleargă, când îi scot pe terasă, se joacă, mă bucură foarte mult . Pe mine să mă lase lumea și cu  ale mele. Știu că arta te cere foarte mult, ca să nu zic total, intervin eu. Din când în când, aprobă el, ca o completare a ideii de fericire, e bine să mai ai și o oră de iubire. E foarte important să ai un partener la care chiar să ții. În viață, avem parte și de trădări, este foarte greu de găsit pe cineva fidel. Dacă ai fost înșelat, intervine teama de a mai suferi.

O lucrare gândită pentru a se dărui 

- Ce te impresionează cel mai mult în lumea asta ?

- Mă impresionează bucuria cu care oamenii își cresc copiii.

- De ce?

- Pentru că reprezintă șansa , biletul lor pentru viitor.

- Chiar, ce sunt copiii?

-Copiii sunt niște daruri divine…

-Ca niște bulgări de fericire?

 -Nu! Râde. Eu mi-am inventat bulgărul de fericire ca pe un copil.  Lucrarea mea, “Bulgări de fericire”, cred că e cea mai iubită lucrare, fiindcă e  gândită pentru a se dărui . Eu am la Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz-Băi o lucrare de genul acesta. Un prieten , care lucrează acolo, mi-a spus: Muri, lucrarea ta este foarte iubită. Toată lumea are tendința să o prindă.  E galbenul ăla solar, are rotundul ăla fermecător..

- Din ce i-ai făcut? (am întrebat cu sensul de material) .

- Din fericire!!! (Am râs cu gura până la urechi).

Copiii nu sunt  ai voştri…

-        Eu am foarte mulți frați și îi văd eu așa cât îs ei de fericiți. Văd mulți copii, pe urmă sigur, văd și tristeți. Am un frate care săracul de el zice: măi Lică, de la Vasile, zice uite mă,  am rămas singur. El are cinci copii și niciunul nu stă cu el. Oamenii spun că poate o sta cu mine unul la bătrânețe. Știi ce zicea profetul…. Copiii nu sunt ai voștri. Ei sunt ca niște săgeți trase de un arcaș. Ei nu pot avea visele voastre cum nici voi nu puteți avea visele lor.

Georgeta Istrate