Artistul
are voie să se joace
-
- Bon, mai mergem și în altă parte?
Văd un bulgăr de fericire și mă opresc o clipă
să-l privesc. Zice , “l-am invocat, e din povestea mea!”
Apoi mă conduce lângă o lucrare specială
despre care îmi spune că i-a dat titlul expoziției. “ Am zis că trebuie să
folosesc elemente identitare despre lumea despre care vreau să vorbesc. Și
atunci m-am jucat. Pur și simplu m-am jucat! Artistul are voie să se și joace.
Ei bine, am luat câteva manechine pe care artiștii le folosesc pentru studiu,
crochiuri și alte elemente, le-am sexualizat și am adus în prim plan ideea de oglindă. Ei
arată fericiți. Nu uita că expoziția se
numește “Happy happy gay day”. Într-adevăr, aceste figurine arată fericite. Le
privesc un pic mai mult, iar el simte nevoia să intervină “ bineînțeles, am
adăugat și povestea asta din Ghilgameș”.
Nu-ţi
vin toate dintr-o dată!
Postmodernitatea e idealul cu dincoace
dincolo, idealul între un plan real și un plan al oglindirii, îmi explică. Ca şi
cum ar vrea să fie sigur că eu înţeleg ce vrea să spună. Nu pot să nu remarc,
ai folosit o grămadă de simboluri, zic. Zâmbește.
“ Ştii cum se întâmplă,
nu-ți vin toate dintr-o dată! Eu m-am jucat la un moment dat cu asta. După aia
am zis: mă, unde îmi pun eu lucrarea aia? Și după, mi-a venit ideea: ce-ar fi s-o
pun în oglindă ? Și a ieșit uau! Apoi, am invocat și drapelul identitar. Dar trebuia să
dau poveștii o nuanță ușor solară, primăvăratică, de bucurie. Cum puteam să fac
asta?! Am pavimentat ulcelele astea cu anemone, dar nu ca acelea pe
care le-ai văzut pictate pe cizmele din vitrină”.
Georgeta
Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu