Când
se împart banii…
Îl întreb pe Murivale Mureșan Vasile cum și cu
ce trăiește artistul în ziua de astăzi. Foarte prost! îmi spune scurt. Insist : de
unde îți iei atâtea vopsele și cu ce bani? Îl întreb, chiar dacă am mai făcut-o
și altă dată. Cel puțin în expoziția aceasta, pe lângă talentul incontestabil a
folosit și multe materiale, inclusiv vopsele. Unele dintre lucrări sunt foarte
mari și se vede cu ochiul liber că i-au trebuit culori la greu. “Ei, o lucrare
din asta care valorează cel puțin 10.000 lei, poate fi expusă într-un muzeu de
artă contemporană. Din păcate, de ani buni, nația română nu s-a focalizat şi pe cultură. A oferit mai
mult la culte. La toate cultele! A vrut să își refacă bisericile. Este un lucru
foarte bun. Dumnezeule, nu am nimic cu biserica! Dar la un moment dat,
identitatea unei nații o cam dă cultura. Și atunci, cum faci să găsești soluția
prin care să împaci toate lucrurile. Știi, o mamă cu mulți copii, nu își arata iubirea numai față de unul. Ea dă
la fiecare câte un pic, să nu sufere niciunul dintre ei.
Este
nevoie de protectori ai artelor
Parcă
ți-am mai spus și în trecut. Să ne gândim că avem un muzeu de artă contemporană
care e într-un loc foarte nefericit. El este un energofag. El mănâncă mulți
bani cu întreținerea. În plus, nu este atât de util, că nu vine puhoi de lume ca la Pompidou sau mai știu eu care
muzeu foarte vizitat. În plus, dacă vrei să mergi acolo, te mai aleargă și câinii…
Pe urmă, noi nu avem o lege a lobby – ului. Să zică unul: dom’le, eu sunt bogat, mie îmi
place Murivale , îmi place ca e îndrăzneț că face, că drege, nu contează … În timp
ce artistul își spune of-ul, am gândit cu glas tare : o mai fi vreun Mecena în
ziua de astăzi?
Eu
nu prezint garanţie…
Exact,
zice, noi nu avem. Avem câțiva colecționari care fac și ei cât pot. Dar dacă ar
zice: am un venit, iar pe mine statul mă scutește de ceva impozit dacă ajut un
artist. Înțelegi? Ei, atunci vorbim altfel.
Artistul nu mai e coate goale, nu doarme în Gara de Nord și multe lucruri s-ar
îndrepta. Pe de altă parte, eu nu mă pot duce la bancă să iau un împrumut. Nu
prezint garanție! Ei nu vin să îți zică: dom’le îmi ești dator cu niște bani! Ca
să recuperăm, vine o comisie de specialitate, din care va face parte și un evaluator,
eventual de la muzeu. Ei pot concluziona
, de exemplu : tabloul cutare valorează atât, acela atât, etc. Și atunci, artistul
își poate continua truda!!! Și nu știi ce geniu e acolo, dom’le! Exact, zic. Nu
știi ce poate să creeze! Copiii noștri se duc în străinătate să muncească
altceva, căci trebuie să ai un venit să-ți plătești impozitele și câte altele .
De multe ori, oamenii îmbătrânesc și mor că ăla s-a învățat acolo și nu se mai
întoarce acasă. Noi nu avem grijă și de artistul vizual, care-i ușor marginalizat.
Mulți dintre oamenii cu talent intră în învățământ. Nu mai au timp să mai lucreze.
Dom’le cum să zic, continuă artistul
supărat, dai cezarului ce e al cezarului! Ca artist, logic, el aparține artei!
O lucrare nu îți iese din prima! Nu e – ha, ha, ha, gata mi-a ieșit!...
Georgeta
Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu