Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa (II)- ultima




«Umpleţi-vă de fiorul rugăciunii!  »

    Probabil că , în regimul de tristă amintire, unora dintre cei veniţi să-l vadă le-a schimbat viaţa, arătându-le că mai presus de concepţia strict raţională şi materialistă există şi o altă lume.Una care te aduce la viaţă, care îţi zguduie sufletul şi te ajută sa zbori, care te înalţă  către iubirea nemărginită şi veşnică a lui Dumnezeu.Sigur că predicile pe care le ţinea elevilor săi veniţi în număr din ce în ce mai mare au fost şocante pentru securiştii care-l supravegheau.Lumina pe care o aprindea în inimile tinere pentru care începuse să licarească speranţa era o insultă şi o lezare la adresa instituţiilor comuniste care au sărit ca arse văzând îndrăzneala părintelui. « În fapt, nu spuneam lucruri extraordinare ;spuneam atâta că fiecare om este imaginea lui Dumnezeu, că aceasta imagine ne îndreptăţeşte  la cunoaştere.Cunoscând spiritul şi materia, ce este bine şi ce este rău, putem decide în libertate. Îţi dai seama că nu mai eşti un şurub într-un sistem social ci eşti un om, o persoană.Făcând această decizie tu devii un om liber iar libertatea îţi dă responsabilitate. Iar responsabilitatea pentru decizie  îţi dă demnitatea christică » Şi când i-au închis uşa bisericii, a predicat în curte, de pe trepte.Războiul între el şi comunişti lua amploare. Poarta seminarului a fost încuiată şi elevii obligaţi să stea în dormitoare. Dar nimic nu-i oprea să asculte predicile dătătoare de speranţă. Au sărit pe ferestre iar cei din afară s-au căţărat pe ziduri…Când l-au arestat şi condamnat, tinerii i-au fost alături, ba chiar erau dispuşi să fie arestaţi şi condamnaţi odată cu el.Părintele Calciu era închis, dar cei care-l iubeau au răspândit predicile sale în străinătate. Acestea  au fost traduse în diverse limbi. Străinii l-au iubit, s-au rugat pentru el, au formulat  scrisori de protest către conducătorul comunist,au  facut greve. Ceauşescu  era furios pentru că imaginea pe care se chinuia să o arate în afară era acum şifonată, autoritatea subminată, liniştea  învăluită în  mantaua incertitudinii. Îi era teamă de influenţa  pe care o avea părintele  asupra tinerilor. Îi era teamă că or să se întoarcă împotriva regimului.Toate încercările sale de a crea o imagine falsă, de a-l scoate trădător şi de a-l izola au eşuat. În urma presiunii din afară, i-a schimbat pedeapsa cu moartea în ani de închisoare.
      Era un om care, la patruzeci de ani , pe o scândură smolită ce-i ţinea loc de pat în  închisoare, refăcuse geometria plană cu infinitele sale posibilităţi spirituale.O geometrie pe care nu o putea înţelege oricine şi care deschidea drumuri luminoase pentru adevăraţii căutători. Îl vedeam pe acela care a aşezat iubirea lui Dumnezeu peste suferinţe tăcute şi a înviat rugăciunea vindecătoare « să nu faceţi o rugăciune de rutină !Puneţi în mişcare sufletul,mişcaţi inima, umpleţi-vă de fiorul rugăciunii. »


Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...