MĂNĂSTIREA CHEIA (I)



   La vreo 60 km nord de Ploieşti, pe Valea Teleajenului, la o altitudine de 887 m, între pâraiele Tâmpa şi Cheiţa  străluceşte Mănăstirea Cheia…

 Ca o mireasă...

   Ca să ajungi aici trebuie să urci din stradă o cărăruie bătătorită  la capătul căreia se află  clopotniţa . Mănăstirea,  împrejmuită de un zid din pietre masive ,  ascunde o curte  splendidă. Aleile de flori flancate de brăduţi,  te conduc spre chilii, biserică şi paraclis. Un careu în care nu te poţi pierde!  Cât priveşti  cu ochii, vezi munţi din vârful cărora coboară o ceaţă albăstruie parcă încremenită în timp. Crestele lor ating cerul azuriu, formând o simbioză perfectă. Am găsit  biserica  împrejmuită  de schele ca o mireasă care geme sub un corset prea strâns pentru ea. Din vârfurile turlelor, crucile-şi înalţă frunţile către cer  într-o rugăciune mută ce-ţi vorbeşte prin imagini despre o altă lume, o lume în care dacă intri nu vei mai fi sclavul păcatului. Şi deodată te simţi copleşit de frumuseţea acestui loc.Simţi o nevoie imperioasă de linişte , de a fi singur cu Dumnezeu , o tăcere care te îndeamnă să-l asculţi şi să-i vorbeşti undeva în adâncul sufletului, în acel loc ascuns de judecata oamenilor.

Când totul în jur se roagă…

Înăuntru o pace adâncă. Credincioşii ascultă slujba în linişte, cu frunţile  plecate, în semn de evlavie şi, din când în când, rostesc împreună cu preotul: “Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie. Sfinte Dumnezeule,Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi, Doamne curăţeşte păcatele noastre.Stăpâne iartă fărădelegile noastre.Sfinte cercetează şi vindecă neputinţele noastre pentru numele Tău…”
 Sfinţii  încolonaţi pe pereţii bisericii, cu cruci sau evanghelii în mâini, parcă aşteaptă un semnal.,Ei arată spre scenele biblice în imagini .Nu lipseşte nici una .,De la Avraam, Isaac şi Iacov din Vechiul Testament, la Naşterea Domnului, Botezul, Cina cea de taină, sărutul lui Iuda, lepădarea lui Petru şi cetele îngereşti protectoare ale sfinţilor din Noul Testament. Aici toate personajele biblice  asistă tăcute la liturghie într-o atmosferă plină de pace, în lumina pâlpâitoare a lumânărilor. Şi dacă ai intrat  din curiozitate nu se poate ca inima să-ţi rămână îngheţată. Când totul în jur se roagă , simţi nevoia  să-ţi înalţi sufletul deasupra lucrurilor mărunte! Aici poţi fi tu însuţi fără prejudecăţi. Aici , în faţa lui Dumnezeu, poţi să-ţi laşi povara păcatelor care de-a lungul timpului ţi-au îndoit coloana vertebrală. Şi  frumuseţea de care eşti în stare se manifestă în ochii plini de credinţă gata să păşească  pe drumul îngust dar sigur al unei iubiri pe care începi, da, în sfârşit, începi s-o percepi.

Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...