miercuri, 30 noiembrie 2016

Psiholog într-o clinică de oncologie 3- ultima




A învăţa să trăieşti clipa

   Ce te faci dacă în cabinet îţi vine un pacient ajuns la capătul puterilor, care-ţi strigă în faţă : dumitale îţi convine să dai sfaturi, pentru că nu eşti în locul meu! « Sigur, toţi ajungem la un moment dat la capătul puterilor şi eu înţeleg reacţia aceasta. Le spun întotdeauna că nu sunt nici profesor, nici Dumnezeu, ci un om care se află aici ca să ajute. Dacă vor să mă folosească, sunt aici. Dacă nu, nu este nicio supărare ». Din discuţia cu Roxana îmi dau seama că este foarte greu să înţelegi munca unui psiholog , cu atât mai puţin să aduci vorba de satisfacţii .În fond, nimeni nu este pregătit să moară.De multe ori psihologul trebuie să ţină locul suportului pe care pacientul nu-l are în familie : « În  meseria aceasta nu te poţi preface, spune doctoriţa. Trebuie să pui suflet, altfel nu rezişti. Nu mi se pare un efort deosebit să fac tot ce-mi stă în putere ca să-i ajut. Îmi place s-o fac şi mă declar susţinătorul lor în mod necondiţionat. Vorbesc deschis cu ei despre viaţă şi despre moarte, despre lucruri neterminate. Cel mai important este să te împaci cu tine însuţi, cu lumea şi cu Dumnezeu şi măcar la final să înveţi  a trăi clipa ». 


    Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu