luni, 18 iulie 2016

Portret de artistă – Silvia Maria Antemia III





Mătuşa, un mesager al Destinului

   Când crede că viaţa, în cruzimea ei, îi închide toate uşile, Destinul îi deschide o portiţă la care nu se gândise: o mătuşă din Timişoara, îi propune  să se înscrie la Conservatorul din oraşul de pe Bega, să  nu piardă un an. Îngerul acesta de mătuşă este  sora mai mare a mamei Silviei. Se numeşte  Ligia Jicman şi este maestră internaţională de şah. “Cu adevărat, ea m-a încurajat să fac canto şi m-a sfătuit  să îmi urmez visul”.
   Spre bucuria ei, intră cu nota cea mai mare! Dezamagirea îi vine însă  din partea unei profesoare care “ nu are  timp să lucreze cu mine şi care susţine că sunt soprană de coloratură!!! ”
    Recunosc, unii termeni din acest domeniu îmi sunt străini aşa că o întreb pe Silvia ce înseamnă mai exact “soprană de coloratură”. Mie îmi suna a critică, dar răspunsul artistei mă lămureşte.Îmi mărturiseşte că iniţial era încântată, deoarece sunt foarte puţine soprane de acest fel. Problema este în altă parte: “trebuie să interpretezi piese care sunt scrise foarte înalt. Simţeam că mă strâng de gât… pur şi simplu nu mă simţeam confortabil în acea tonalitate înaltă”. Mirarea mea este şi mai mare când aflu că a avut noroc, căci putea să se aleagă cu nişte  noduli pe corzile vocale de toată frumuseţea. “ Este  defectuos să cânţi pe o linie melodică nepotrivită pentru vocea ta. Din cauza asta am avut nevoie de un an să îmi repar vocea de la soprană de coloratură la mezzosoprană. A trebuit să muncesc în aceşti ani de două ori mai mult decât dacă aş  fi început direct ca mezzosoprană”!
  P.S. Să vedem ce zice Dex-ul că  înseamnă de fapt mezzosoprană: “Cîntăreață cu voce de o înălțime mijlocie, între sopran şi alto; îmbină amplitudinea și adâncimea contralto-ului cu întindere mare și penetrație soprană. O deosebește de soprană mai ales timbrul mai întunecat și registrul de piept mai dezvoltat”. 


Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu