luni, 28 martie 2016

Mănăstirea Sinaia (3)





Mausoleul lui Take Ionescu

 “Pe noi ne-a ursit soarta să îndeplinim fapta cea mare. Noi vom fi sau groparii muncii de veacuri, sau zămislitorii unei vieţi aşa de frumoase încât vedenia ei mă smereşte”. Cuvintele rostite de Take Ionescu, politician si prim-ministru al României în perioada primului război mondial, sunt atât de profunde, actuale, naţionale şi personale, încât nu poţi să nu asociezi cele două dimensiuni: fizică şi spirituală. Căci dacă domnia sa nu se mai află printre noi cu trupul, îi putem găsi sufletul şi ideile în discursurile şi acţiunile sale. Şi dacă faptele şi vorbele acestui om pot fi o pildă pe altarul istoriei noastre, putem să păstrăm un moment de reculegere la mormântul său aflat la Mănăstirea Sinaia. Un moment de unire sufletească, de salut, de recunoaştere  într-o dimensiune atemporală. Pereţii mausoleului său redau fragmente din discursurile  rostite în preajma şi în timpul primului război mondial referitoare la reîntregirea României.
     A fost dorinţa politicianului să fie îngropat aici, deoarece acesta este locul în care s-a vindecat de o boală cumplită.
    Tăcuţi, cuminţi, cu capetele plecate în semn de respect,  tineri şi vârstnici intră, aprind o lumânare, păstrează un moment de reculegere şi ies în linişte ca şi cum nu ar vrea să deranjeze. În curte, oamenii se plimbă meditativ, citesc inscripţiile sau privesc îndelung imaginile pictate, parcă şi-ar căuta propria identitate.
    Amurgul îşi anunţa prezenţa, iar ultimele raze ale soarelui îmbrăţişau în culori trandafirii Sinaia. Un gest de iubire al Universului, ca un limbaj pe care nu-l înţelegeam pe deplin...

 Georgeta Istrate


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu