luni, 28 martie 2016

Mănăstirea Sinaia (2)






Imagini biblice şi o lume aproape fantastică

  În acelaşi timp cu biserica a fost ridicat şi un paraclis, o mică bisericuţă în care se ţineau slujbele în anotimpurile reci. Arhitectura joasă şi pictura înnegrită de trecerea timpului îţi dau un fior aparte. Balauri şi tauri înaripaţi, diavoli aroganţi şi îngeri blânzi vorbesc despre o lume aproape fantastică.  Instantaneu, gândul te poartă spre acele timpuri, la credinţa şi talentul celor care au adus la viaţă acest loc.Imaginile biblice îţi creează senzaţia curgerii timpului, al cărui parfum te conduce într-un trecut de care eşti legat printr-un fir invizibil. Eşti aici, dar rădăcinile îţi sunt undeva în timpuri imemoriale. Pereţii dezvăluie evenimente din Săptămâna Patimilor Mântuitorului, începând cu trădarea lui Iuda şi terminând cu răstignirea. Din boltă, chipul candid al Maicii Domnului înconjurată de sfinţii melozi parcă  îmbrăţişează privirile credincioşilor. Peste tot sunt chipuri aureolate de sfinţi, scena învierii în care se află ascunsă toată istoria universului, avându-l în centru pe Mântuitorul ce poartă steagul biruinţei  în fruntea cetelor cereşti.
    Ca şi biserica, paraclisul are o catapeteasmă din zid ce datează din secolul al XVII-lea. Mănăstirea a fost rănită de invaziile turceşti şi austriece din 1784. În următorul an a fost reparată, fiind nevoie să se intervină pe anumite  zone ale picturii originale.
   Muzeul mănăstirii, amenajat în fosta casă de oaspeţi,  păstrează obiecte de cult, icoane, scrieri vechi, printre care şi prima biblie tradusă şi  tipărită în limba română la 1688, piese din argint, broderii, ţesături, obiecte de mobilier...

Biserica nouă

 Din stradă ochii se opresc pe o clădire roşiatică de o frumuseţe aparte. Este biserica cea nouă de la Sinaia, ridicată prin străduinţa călugărilor ce locuiau aici între 1842-1846, în timpul stareţilor Ioasaf şi Paisie. Este închinată Sfintei Treimi, iar materialele din care a fost ridicată sunt piatra şi cărămida. Deteriorată de mai multe ori, a fost reconstruită între 1893 şi 1903, după planul arhitectului George Mandrea: ziduri groase şi contraforţi puternici asemeni mănăstirilor din Moldova, pe care a adăugat elemente specifice stilului brâncovenesc. Un brâu verde de ceramică smălţuită ce înconjoară biserica asemeni unei funii împletite în trei, are o dublă semnificaţie: Sfânta Treime unită într-un singur Dumnezeu, dar şi Principatele Române: Transilvania, Moldova şi Ţara Românească unite într-o singură ţară, România. Chipurile de sfinţi din partea superioară amintesc de istoria şi pildele credinţei de-a lungul veacurilor.Pictura în ulei pe un fond de aur mozaicat realizată în stil neobizantin îl are ca autor pe pictorul danez Aage Exner. Din nou imaginile biblice ne aduc aminte de Creator şi de o lume superioară în care suntem aşteptaţi cu toţii. Mobilierul bisericii, sculptat în lemn de paltin aurit, duce cu gândul la templul ceresc. Pe peretele sudic, într-o cutie de lemn, poate fi admirat epitaful Annei Roth, lucrat  în fir de aur şi mătase colorată, pe pânză de bumbac . Este o piesă de o valoare inestimabilă. Scaune regale, unul  purtând blazonul şi emblema “Nihil sine Deo”(nimic fără Dumezeu) şi tabloul votiv ne amintesc de protecţia de care s-a bucurat acest loc binecuvântat. Istoria mântuirii şi o parte din istoria României şi a conducătorilor ei se află în picturile mănăstirii Sinaia.


Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu