luni, 28 martie 2016

Mănăstirea Sinaia (1)




  Supranumită şi “Catedrala Carpaţilor”, Mănăstirea Sinaia este situată pe Valea Prahovei într-un peisaj fermecător pe care luminile şi culorile răsăritului  îşi pun amprenta de 300 de ani încoace…



  

Se aud cântecele îngerilor...



   Tot ansamblul de la Sinaia este un adevărat muzeu de artă şi spiritualitate românească, un loc unde localnicii şi pelerinii beau din cupa credinţei. Aici a fost cândva o poiană traversată de ape. Şi, în susurul blând ca şoapta unei chemări, într-o zi fierbinte de august a anului 1683,  un călugăr bătrân a auzit  coruri îngereşti preamărind-o pe Fecioara Maria. Acest fapt  nu a rămas fără ecou în plan pământesc. A fost construită mănăstirea, apoi casele au început să răsară una câte una. Aşa a luat fiinţă oraşul Sinaia. De sute de ani, Sfânta Liturghie se revarsă în dimineţi înrourate prin vocile preoţilor: “Stăpâne Doamne, Dumnezeul  nostru, Cel ce ai aşezat în ceruri cetele şi oştile îngerilor şi ale Arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fă ca împreună cu intrarea noastră să fie şi intrarea sfinţilor îngeri, care slujesc împreună cu noi şi împreună slăvesc bunătatea Ta. Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”

Un monument vechi de peste 300 de ani

  Bătrânul călugăr auzise glas de îngeri, dar nu avea puterea materială să ridice un monument închinat Fecioarei. Sarcina i-a revenit Spătarului Mihail Cantacuzino care, plecat în pelerinaj la locurile sfinte,a fost atât de impresionat încât a hotărât să ridice un edificiu. Se pare că acolo, la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din peninsula  Sinai, boierul valah  a avut o revelaţie  care i-a atins coardele sensibile ale inimii. Mintea a început să imagineze o mănăstire în munţii româneşti. Şi ce nume ar s-ar potrivi mai bine decât Sinaia?
    Când intri în curtea mănăstirii paşii sunt mai rari, începi să fii atent la toate detaliile şi nu se poate ca arhitectura acestui loc să nu te impresioneze. Portalul bisericii redă scene din Vechiul Testament reprezentate chiar de Moise şi Aaron. Vulturul bicefal, ţinând în gheare sceptrul şi crucea, aminteşte de familia Cantacuzinilor. Istoria locului a început se se scrie în anul 1695.  Hramul  bisericii este “Adormirea Maicii Domnului”.
   Mănăstirea este construită pentru 12 călugări, la fel ca numărul apostolilor Mântuitorului. Biserica veche are formă de cruce şi poartă amprenta stilului brâncovenesc, iar sculpturile din piatră şi motivele florale împodopbesc coloanele pridvorului deschis. Ferestrele au ancadramentele sculptate cu motive florale şi capete de lei. Catapeteasma din zid este o adevărată operă de artă, străpunsă după legi tradiţionale de cele trei uşi. Pictura impresionantă a fost relizată de un celebru pictor şi meşter zugrav al vremii, Pârvu Mutu . Imaginile Judecăţii de Apoi te întâmpină din pridvor şi te duc cu gândul la mila creştină preferată de ctitor. Într-un document al vremii, acesta scria: “Iubeşte şi miluieşte pe aproapele tău, cercetează pe cel bolnav şi sărac şi adăposteşte în casa ta pe cel oropsit”.
   Acestea nu erau vorbe goale, având în vedere că din cei 18 copii, 12 erau adoptaţi. Pereţii bisericii prezintă cele două opţiuni pe care omul le are la îndemână: Raiul şi Iadul prin care omul poate primi sau respinge mântuirea.

Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu