duminică, 9 noiembrie 2014

Copiii astei toamne






copacii grei de toamnă au frunze arămii
prin ele vântul suflă când iute, când timid,
pe zi ce trece străzile-s mai cenușii
și norii tot mai negri amenință cu frig

tu zici să mergi cu mine în locuri păduroase,
pe unde frunza cade în straturi tot mai groase,
pădurea-i tot mai rară și-acum or să răsară
de după crengi uscate, sprintene căprioare...

să mergem dar, iubite, căci e toamna iubirii
pe care-o traversăm ținându-ne de mână,
să-ntindem așternutul luminii și-al culorii
să ne făgăduim că fi-vom împreună

pădurea parfumată-n miresmele din basme
ascultă pașii noștri ca pe o melodie,
îmbrățișați, părem copiii astei toamne
om, frunze colorate, lună printre copaci – totul este magie!


Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu