luni, 24 noiembrie 2014

Ce ne pasă nouă, toamnă?





toamna frunzele zburlește într-un dans amețitor,
gândul meu la tine zboară și-ți trimite pe un nor
șoapte dulci, împodobite cu parfum de primăveri,
ca să știi că astăzi te iubesc mai mult ca ieri.

soarele-i plecat departe aiurea prin univers,
luna-n inima-i de gheață își urmează al ei mers,
stelele lucesc pe boltă cu poetice sclipiri,
numa-n sufletele noastre cresc grădini de trandafiri!  

s-a innoptat de ceva vreme,  și pe lume burnițează,
străzile însingurate la îndrăgostiți visează,
și în respirarea rece, vrei să mergem împreună
pe sub felinare-aprinse să ne ținem iar de mână?

ce ne pasă nouă, toamnă, dacă ești încețoșată,
dacă frunza ai zburat-o și ai dus-o-n patru zări?
îl iubesc și mă iubește, asta e povestea toată
n-ar fi bine, toamnă dragă, s-aduci soare uneori?
............................................................................................
...și-ți spuneam că toamna asta are toane-adeseori
dar în ciuda ei și-a lumii, te iubesc mai mult ca ieri,
și în viața asta dură ca o noapte nesfârșită
doar iubirea noastră crește – o lumină infinită!


Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu