Ce ne pasă nouă, toamnă?

toamna frunzele zburlește într-un dans amețitor,

gândul meu la tine zboară și-ți trimite pe un nor

șoapte dulci, împodobite cu parfum de primăveri,

ca să știi că astăzi te iubesc mai mult ca ieri.

soarele-i plecat departe aiurea prin univers,

luna-n inima-i de gheață își urmează al ei mers,

stelele lucesc pe boltă cu poetice sclipiri,

numa-n sufletele noastre cresc grădini de trandafiri!  

s-a innoptat de ceva vreme și pe lume burnițează,

străzile însingurate la îndrăgostiți visează,

și în respirarea rece, vrei să mergem împreună

pe sub felinare-aprinse să ne ținem iar de mână?

ce ne pasă nouă, toamnă, dacă ești încețoșată,

dacă frunza ai zburat-o și ai dus-o-n patru zări?

îl iubesc și mă iubește, asta e povestea toată

n-ar fi bine, toamnă dragă, s-aduci soare uneori?

............................................................................................

...și-ți spuneam că toamna asta are toane-adeseori

dar în ciuda ei și-a lumii, te iubesc mai mult ca ieri,

și în viața asta dură ca o noapte nesfârșită

doar iubirea noastră crește – o lumină infinită!

Georgeta Istrate