duminică, 28 august 2011

Timpul

 
Am văzut timpul lucrând
Punea ici şi colo
Câte-o cocoaşă, câte un rid
Şi fire de păr spoite-n argint
Colţuri de guri lăsate
Şi linii pe frunţi asudate,
C-o mână lacrimi punea
Cu cealaltă el le ştergea
Pe suflete zbuciumate aşternea
Uitarea adâncă.


Am văzut Timpul lucrând
Prefăcea palate-n ruine
Preschimba culori vii doar în gri
Şi castele măreţe-n ţărână

-N-ai obosit, Mărite Timp?


-Niciodată! Lucrez la foc continuu
Infinită e munca mea
Şi ceea ce merită dau fiecăruia.
Priveşte-te!
M-am aşternut şi pe tine.
Şi când cenuşă vei fi
Şi nimic pentru nimeni,
Îmi voi lăsa praful uitării
Pe tot ce-i al tău şi pe tine!

Georgeta Istrate

2 comentarii:

  1. Dureros adevar, dar exista si exceptii; una dintre acestea esti chiar tu - fie Timpul nu vrea sa te atinga, fie esti protejata de Cineva mai puternic decat el.
    BB

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte adevarat.Putem păcăli timpul, măcar pentru o vreme? Aceasta-i întrebarea!

    Mircea

    RăspundețiȘtergere