Cunosc un copac
Ignorat de toţi,
Fructele lui nu au fost gustate,
Dulceaţa lui a rămas neştiută
Ei încearcă să-l doboare
Cu un topor subtil,
Fără ca cineva să poată mărturisi
Fără ca cineva să-i acuze.
Fiecare lovitură a lor îl ucide.
Fiecare vorbă de ocară îi străpunge inima.
Fiecare privire îi face viaţa imposibilă.
Copacul strânge din dinţi şi rezistă:
„Poate că acesta mi-e destinul!”
Georgeta Istrate
Trist, foarte trist.
RăspundețiȘtergereMircea