Frederic Storck: Salomeea


       Lucrarea pe care am fotografiat-o pentru această postare se găsește la Muzeul Național de Artă al României, Galeria de Artă Modernă Românească. Este o sculptură încadrată în stilul Art Deco, de dimensiuni mici (19,5×15,7×8,2 cm) executată în anul 1930, de către  un sculptor foarte  talentat, pe nume Frederic Storck. 

     Cei  mai mulți vizitatori se rotesc în jurul lucrării încercând să descifreze mesajul pe care-l conține.  O fată cu un corp superb stă încovoiată, ținând mâinile distorsionate pe spate, în formă de tavă. Pe această tavă umană se află capul unui  bărbat. Ce să crezi? Ce o fi gândit autorul? 
 
     Unii, mai îndrăzneți, mă întreabă dacă știu ceva despre semnificația lucrării. Având în vedere că Biblia nu-mi este străină, le povestesc ceea ce știu. Salomeea, fiica vitregă a lui Irod Antipa, dansează atât de frumos la aniversarea tatălui vitreg, încât acesta promite să-i dea tot ce-și dorește. La îndemnul mamei, fata cere nici mai mult, nici mai puțin decât capul Sfântului Ioan Botezătorul!
 


 Lui Irod nu-i place ideea, dar promisiunea trebuie respectată! 

 
 
      Însă prima propoziție pe care le-o spun sună așa: acesta este capul Sfântului Ioan Botezătorul! Cei mai în vârstă și cei de vârstă mijlocie înțeleg imediat despre ce este vorba. Se mai rotesc  de câteva ori în jurul ei, văzând-o într-o  nouă lumină. Uneori  nu se mulțumesc cu povestea biblică și mă întreabă ce-mi inspiră lucrarea.



     Le spun că lucrarea poate fi considerată și  o lecție spirituală. A face rău în general, nu doar în povestea noastră, poate aduce satisfacție pe termen scurt, însă pe termen lung, regretul și apăsarea acelui rău ne modifică fizic și psihic în sens negativ .
  Pur și simplu vinovăția  apasă ca o povară din ce în ce mai grea, până ajungem să nu mai simțim viața ca pe un dar, ci ca pe o povară. În societate părem că stăm drept, dar numai noi știm cât de chinuit ne este sufletul.



    Și dacă ne uităm cu atenție la această sculptură extraordinară, observăm imediat că privirea Salomeei este îndreptată spre pământ, iar a sfântului spre cer. Prin urmare,  această sculptură poate fi adaptată la fiecare dintre noi. Ea  este ca o lecție ce vine din exterior pentru a ne corecta greșelile, caracterul. Îmi place această lucrare în mod expres fiindcă mă obligă la introspecție, la corectare. Iar rezultatul este unui uimitor : vindecarea sufletului și implicit a trupului.








Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...