Nu
ştiu ce veţi înţelege dumneavoastră, cititorii, din multele articole rezultate
din conversaţia mea cu pictorul Murivale Mureşan Vasile! Timpul nu îmi permite
să fac totul perfect, adică să pun o ordine în conversaţie, să le amestec şi să
fac din toate cuvintele sale o simfonie unică. Neavând acest timp la
dispoziţie, am luat decizia să redau
totul aproape în stare “crudă”. Acum îmi pare bine, căci a ieşit un amalgam
fermecător, ca şi sufletul artistului. După cum probabil aţi observant, pe
blogul meu, am creat o rubrică specială
cu numele său. Cine ştie? Cineva, cândva, poate va avea nevoie de informaţiile acestea…
La mine, ziua
începe cu Facebook…
Artistul
îmi povesteşte cât de mult iubeşte muzica. Are şi spectatori, proprii câini.
-
Ce le cânți acestor prieteni credincioşi?
-
Nu
știu! Ce mă apucă…Ascult muzică simfonică de dimineață până seara. Dimineața,
când mă trezesc bineînțeles, că dorm în casă cu trei dintre ei, doi îmi dorm la
picioare, iar Leuța doarme lângă mine. Așa s-a învățat. Fănicuţa e cea mai
fricoasă…Când mă trezesc dimineața, până îmi fac cafeaua, până mă mai uit pe
Facebook… La mine începe ziua cu Facebook-ul. Mă apucă cheful de cântat. Și
atunci Leuțul îi trage un fluieraaat… Când îl vezi pe Leuțul cât e de vessel…eu
cânt, iar pe el îl apucă veselia și mai rău. De fapt, el îmi transmite starea aia de veselie extraordinară.
Dacă se întâmplă să fie urât afară, mă apucă fredonatul, iar vecinii probabil zic: bă, ăla a luat-o iarăși razna!
Dar dimineață am și cântece la radio. Ei
bine, atunci fredonez de mama focului!
Muzica, o
pasiune din copilărie
Este foarte entuziasmat când îmi
povestește despre câinii săi și felul în care se influențează reciproc. Apoi,
cu vocea puțin scăzută îmi spune ca și cum mi-ar încredința un mare secret: “în
copilărie, mi-a plăcut foarte mult muzica. De-a lungul vieții am strâns foarte
multe discuri, albume, CD - uri. Ascult mereu muzică la radio. Acum am schimbat
postul, căci nu îmi mai place muzica de
tip comercial. Îți mărturisesc, nu am mai fost într-o discotecă de 20 și ceva
de ani. Sunt necesare și lucrurile astea, nu sunt contra, dar ritm și armonie
găsesc foarte bine în muzica simfonică. Nu îmi trebuie neapărat voci, deși îmi
plac și vocile. De exemplu, Pavarotti este
iubirea mea. Are omul ăla o lumină dumnezeiască în voceee… Îmi place și tânărul
nostru de la teatrul Regio din Parma, Ștefan Pop, pe care îl și cunosc și pe care
l-am invitat să vadă expoziţia. El este un nume faimos în muzica lirică românească!
A cântat cu Placido Domingo. Este un tânăr care promite. În plus, e din zona mea, de lângă Bistrița . Are
o voce foarte puternică și foarte frumoasă”.
Cum simţi
lumina din voce?
Tot vorbindu-mi despre lumina din voce, devin curioasă și îl întreb :cum simți lumina din voce?
-
Glasul
are o modulație și vocea are așa o dulceață. Și lumina este în glasul ăla. E
ceva cu care te naști…
-
Dar
cum percepi lumina din voce, descrie-mi ce simți tu ca ascultător?
-
E
ca și cum te poartă o rază de soare așa și tu plutești pe o rază de soare. Asta
înseamnă! Zi că nu-s poet!!!
Râd.
Ești poet!!! Apoi continuă pe un ton glumeț :
-
Tu
ai văzut ce perlă aproape genială am
scos acum? Ce înseamnă lumina din voce…
Georgeta
Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu