luni, 31 decembrie 2018

Murivale Mureşan Vasile – Ghilgameş, în căutarea nemuririi (21)


   Nu ştiu ce veţi înţelege dumneavoastră, cititorii, din multele articole rezultate din conversaţia mea cu pictorul Murivale Mureşan Vasile! Timpul nu îmi permite să fac totul perfect, adică să pun o ordine în conversaţie, să le amestec şi să fac din toate cuvintele sale o simfonie unică. Neavând acest timp la dispoziţie,  am luat decizia să redau totul aproape în stare “crudă”. Acum îmi pare bine, căci a ieşit un amalgam fermecător, ca şi sufletul artistului. După cum probabil aţi observant, pe blogul meu, am creat o  rubrică specială cu numele său. Cine ştie? Cineva, cândva, poate va avea  nevoie de informaţiile acestea…

La mine, ziua începe cu Facebook…
Artistul îmi povesteşte cât de mult iubeşte muzica. Are şi spectatori, proprii câini.
-         Ce le cânți acestor prieteni credincioşi?
-         Nu știu! Ce mă apucă…Ascult muzică simfonică de dimineață până seara. Dimineața, când mă trezesc bineînțeles, că dorm în casă cu trei dintre ei, doi îmi dorm la picioare, iar Leuța doarme lângă mine. Așa s-a învățat. Fănicuţa e cea mai fricoasă…Când mă trezesc dimineața, până îmi fac cafeaua, până mă mai uit pe Facebook… La mine începe ziua cu Facebook-ul. Mă apucă cheful de cântat. Și atunci Leuțul îi trage un fluieraaat… Când îl vezi pe Leuțul cât e de vessel…eu cânt, iar pe el îl apucă veselia și mai rău. De fapt, el  îmi transmite starea aia de veselie extraordinară. Dacă se întâmplă să fie urât afară, mă apucă fredonatul, iar vecinii  probabil zic: bă, ăla a luat-o iarăși razna! Dar dimineață  am și cântece la radio. Ei bine, atunci  fredonez de mama focului!
Muzica, o pasiune din copilărie
     Este foarte entuziasmat când îmi povestește despre câinii săi și felul în care se influențează reciproc. Apoi, cu vocea puțin scăzută îmi spune ca și cum mi-ar încredința un mare secret: “în copilărie, mi-a plăcut foarte mult muzica. De-a lungul vieții am strâns foarte multe discuri, albume, CD - uri. Ascult mereu muzică la radio. Acum am schimbat postul, căci  nu îmi mai place muzica de tip comercial. Îți mărturisesc, nu am mai fost într-o discotecă de 20 și ceva de ani. Sunt necesare și lucrurile astea, nu sunt contra, dar ritm și armonie găsesc foarte bine în muzica simfonică. Nu îmi trebuie neapărat voci, deși îmi plac și vocile.  De exemplu, Pavarotti este iubirea mea. Are omul ăla o lumină dumnezeiască în voceee… Îmi place și tânărul nostru de la teatrul Regio din Parma,  Ștefan Pop, pe care îl și cunosc și pe care l-am invitat să vadă expoziţia. El este un nume faimos în muzica lirică românească! A cântat cu Placido Domingo. Este un tânăr care promite.  În plus, e din zona mea, de lângă Bistrița . Are o voce foarte puternică și foarte frumoasă”.

Cum simţi lumina din voce?
   

Tot vorbindu-mi despre lumina din voce, devin curioasă și îl întreb :cum simți lumina din voce?
-        Glasul are o modulație și vocea are așa o dulceață. Și lumina este în glasul ăla. E ceva cu care te naști…
-        Dar cum percepi lumina din voce, descrie-mi  ce simți tu ca ascultător?
-        E ca și cum te poartă o rază de soare așa și tu plutești pe o rază de soare. Asta înseamnă! Zi că nu-s poet!!!

Râd. Ești poet!!! Apoi continuă pe un ton glumeț :
-        Tu  ai văzut ce perlă aproape genială am scos acum? Ce înseamnă lumina din voce…

Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu