luni, 31 decembrie 2018

Murivale Mureşan Vasile – Ghilgameş, în căutarea nemuririi (23)


Amor şi artă
  

    A picta e ca atunci când faci amor. Te încălzești, te aprinzi, te nu știu ce… Amorul e  mai tare și mai tare, ajungi la apogeu și atunci gata. Îţi spui: mamă ce amor superb! Să ştii că şi o iubire din asta, de moment, poate fi extraordinară. Încerci s-o rememorezi așa,  în ideea că o poţi repeta. 


    Doar că, dacă nu ești o secundă atent, te poți bloca. La fel se întâmplă şi când lucrezi. Vine cineva şi face un comentariu, în timp ce tu eşti absorbit de idee şi te afli în cea mai mare inspiraţie. Crede-mă, te poți bloca dacă vine unul și zice, de exemplu :mamă ce mișto e!
Când lucrez, lasă-mă în pace!
    Vreau să-ţi spun că mi se întâmpla lucrul ăsta și în școală. Mă supăram de aceste comentarii care, în general, erau pozitive, aprobatoare.


 Însă, din punctul meu de vedere,  nu sunt pozitive deloc. Acestea  îmi perturbă activitatea și chiar inspirația.  Când lucrez, lasă-mă  în pace! Nu-mi  mai zice nici că e mișto, nici ca e prost. Eu  sunt încă în procesul de lucru, iar  tu mă oprești.
Mai există şi situaţia în care, sub influenţa acelor comentarii, să mă simt nu știu cine și să zic:  să îi mai pun ceva! Însă eu nu mă mai controlez, nu mai simt ce ar trebui. Așa că am dus dus dracului tot…
Aprob  tot ceea ce zice şi îi mărturisesc faptul  că eu însămi  nu pot scrie dacă un am liniște. În plus, ca să-mi iasă ceva foarte bun,  mă apuc de scris  doar dacă  am inspiraţie. Dar pe lângă linişte şi timp, am nevoie să  intru într-o anumită stare… 


Da, zice, e o chestiune de concentrare.
Zic: bine Muri, hai că te las.
 Zice: stai!

Georgeta Istrate


P.S. Fotografiile din acest articol sunt de pe pagina de Facebook a artistului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu