Cea mai mare provocare pentru
prof. dr. Alexandru Andriţoiu este să aibă un caz extraordinar de rar, umblat
prin doctori care nu au avut ce să-i mai facă...
Un tip care-ţi scapă printre degete
Sunt
îngrijorată. Fusesem avertizată că doctorul Andriţoiu, medic internist la Spitalul Militar de Urgenţă « Dr.
Ştefan Odobleja » din Craiova, este « un tip care-ţi scapă printre
degete ». Pe holul spitalului, un
ceas îmi aminteşte că în acest loc timpul are o altă dimensiune, că secundele
ce cad perpetuu
în oceanul uitării sunt mai preţioase decât în oricare altă parte. Din stradă,
sirenele unei ambulanţe străpung ritmul tic - tacului amplificând emoţia
limitei, din ce în ce mai înguste, dintre viaţă şi moarte…
A pătrunde esenţa lucrurilor…
Intru în cabinet.
Doctorul tocmai consultă un pacient de vreo 45 de ani. Pe măsură ce descoperă
rezultatele ecografului, faţa i se întristează, bărbia începe să tremure uşor,
iar ochii, care încearcă din răsputeri să rămână fireşti, cedează sub influenţa
îngrijorării.În acele câteva minute, în care nu-şi ia ochii de pe ecranul
aparatului, pare că depune un efort intelectual fantastic. Aşa şi este. Mintea
doctorului derulează informaţii pe care le prelucrează ca şi un computer, face
conexiuni rapide. Concluzia finală nu poate fi contestată de niciun alt medic!În
faţa unui caz grav poate să spună cu precizie data plecării în eternitate, fapt
confirmat de nenumărate ori. Pare că dincolo de toate cunoştinţele medicale pe
care le posedă, mai are o calitate - una care nu se învaţă din cărţi, nu se
predă în facultăţi şi nici nu se cumpără cu bani. E ca şi cum ar efectua cu
mintea un zbor invers, spre esenţă, de unde scoate la lumină informaţia corectă.
Acum, tonul său este grav şi vorbeşte despre o problemă serioasă în zona inferioară
abdominală, ceva ce seamănă cu un cancer al vezicii urinare… După ce schimbă câteva
cuvinte cu pacientul , doctorul scrie
diagnosticul în fişă. Expresia feţei
impietrite a pacientului dă senzaţia că nu este surprins de constatările specialistului.
Nu întreabă, nu se revoltă, nu vociferează. Când medicul îi vorbeşte despre o
eventuală internare, nu are nici un fel de reacţie...
Luptă, abandon şi renaştere
Renumele
doctorului Andriţoiu se datorează exclusiv metodei „din om în om”.Uneori,
pacienţii care vin în cabinetul său sunt şocaţi de felul atipic în care sunt
trataţi - nu există anamneză, pacientul este consultat în câteva minute însă verdictul este
incontestabil. Iată ce spune o pacientă: „este un doctor genial. Poţi să mergi
la alţi o sută de medici, reţeta lui este cea mai bună. Îţi spune şi câte zile
mai ai de trăit. Dacă vociferezi şi spui că o duci pe maică-ta , bolnavă de
cancer, la Fundeni, unde o să i se facă
nu ştiu ce transplant, te vei trezi la uşa lui , după multe alte zbateri, şi
vei recunoaşte: aţi avut dreptate, domnule doctor!”Meseria de medic este cea
mai frumoasă din lume, dar există întotdeauna şi cealaltă parte a monedei. Căci
atunci cânt trebuiesc încheiate conturile cu lumea aceasta, realizezi că nu mai
poţi face nimic. Când eşti medic, moartea ţi se pare o prezenţă familiară, o
forţă căreia trebuie să-i faci faţă zi de zi: „Atunci când pierzi”, spune doctorul
Andriţoiu, „toată filozofia ta de viaţă se prăbuşeşte în neant şi ai senzaţia
că eşti doborât, că nu mai poţi şi nici nu mai vrei să lupţi, că ar fi mai bine
să-ţi schimbi meseria, dar nu ştii prin ce miracol, a doua zi renaşti şi o iei de la capăt”.
Suferinţa ne face mai buni
Pe
doctorul Andriţoiu îl găseşti de diminaţa până seara în cabinetul său, căutând
soluţii pentru afecţiuni dificile. Cazurile dramatice amintesc despre faptul că
viaţa se află în mâinile unei forţe
superioare şi că tu eşti doar un instrument prin care universul îşi
îndeplineşte planurile. „Suferinţa, adaugă doctorul, „ are calitatea de a ne
face mai buni.Căci dacă lumea s-ar implica mai mult în acea suferinţă, dacă ar
şti să se pună în locul celui care suferă şi ar face tot ce-i stă în putinţă
s-o diminueze sau să o elimine, pământul ar deveni un loc ideal. Din păcate,
suntem indiferenţi la durerea din jurul nostru...” Dar ce te faci dacă la uşa
cabinetului îţi vine un soţ nervos care mai şi ameninţă că „dacă-mi moare
nevasta, nu ieşi viu de aici!”
Ce o fi în sufletul unui medic care s-a luptat
să ţină în viaţă încă doi ani o fiinţă căreia alţi zece medici îi mai dăduseră
doar o lună de trăit, dar în final este învins? „ La un moment dat nu am mai
avut puterea să o ajut ...şi nici nu am
mai vrut. Doamna aceea suferea cumplit, iar insistenţa mea de a o ţine în viaţă
artificial însemna să-i prelungesc agonia”.
Mai mult decât medicină
Este
convins că ceea ce în termeni populari înseamnă soartă, în termeni ştiinţifici
înseamnă genetică, şi „exact câţi ani ai trecuţi în codul genetic, atâţia
trăieşti”. Numai că, de exemplu, de la 25 la 55 de ani, omul stabileşte cum
vrea să-şi trăiască viaţa, pentru că „ a trăi mai mult sau mai puţin nu este
echivalentul expresiei a trăi cu adevărat”.Uneori pune diagnostice extraordinar
de reale unor oameni pe care-i vede pentru prima dată , fără analize sau
investigaţii. Apoi diagnosticul este confirmat de analize. Profesorul Andriţoiu
simte, la prima vedere, dacă un caz este pierdut sau nu, bazându-se pe intuiţie
şi pe un simţ inexplicabil. Dar cât de surprinzător este să auzi un medic
spunându-ţi, cu siguranţă în glas, că problema pe care o ai nu ţine de doctori,
ci eşti victima magiei negre? Surpriza vine din mirarea pacientului „ cum de
v-aţi dat seama?” Doctorul explică: „Totul
este un atac asupra câmpului energetic al individului. Am văzut tulburări
extrem de violente cu analize absolut normale .Trebuie să ai o minte deschisă,
să accepţi că orice există în jurul tău vizibil şi palpabil se cheamă
realitate, dar ceea ce nu vezi şi nu atingi, nu înseamă că nu există”.
Vocaţia, mai
importantă ca şcoala
Se poate
spune despre doctorul Andriţoiu că este cu un pas înaintea vremurilor .Nu există
diplomă, examen sau competenţă în domeniul medicinei pe care să nu o aibă. Dar,
punctează domnia sa , ” dacă n-ai o stea desupra ta, şi dacă te-au dus părinţii
la facultate să te faci doctor ca să iei bani şi tu n-ai vocaţie, eşti paralel
cu medicina!”
Prin clasa a XII-a a fost diagnosticat cu
leucemie acută, dar s-a vindecat miraculos: ”nu înţeleg nici în ziua de azi cum
s-a întâmplat ”. După absolvirea facultăţii, a urmat diverse cursuri post
universitare, iar teza de doctorat a avut ca temă: ” Monitorizarea
hipertensiunii arteriale la gravidele cu preeclamsie în relaţie cu parametrii
eco-Doppler ai evoluţiei fetale”. Este doctor în medicină, a fost director al
Spitalului Militar Craiova în perioada 1 martie 2002-1 martie 2008, a avut şi
are diverse alte funcţii pe care le onorează cu succes. Domeniile de interes
cuprind ultrasonografia Doppler; ecografie intervenţională;monitorizare
ambulatorie; puncţia biopsie hepatică; puncţia biopsie mamară...
“Eşti medic, nu Dumnezeu pe pământ!”
Pentru profesorul
Andriţoiu succesele profesionale sunt ca o recompensă a muncii sale. Este plăcut
să afli, de exemplu, că un tânăr
neurolog face ecografie cu cartea ta pe masă. La câte activităţi are, ai crede
că nu doarme niciodată – îl găseşti la spital; are mereu câte un congres sau
simpozion în ţară sau străinătate; un interviu televizat, etc. Citindu-i
biografia, în care sunt menţionate o mulţime de cărţi apărute, premii şi
decoraţii, ai crede că doctorul Andriţoiu este un om fericit, că toate aceste
succese i-ar crea iluzia unui personaj plin de el, dar răspunsul este dezolant:
“toate aceste realizări le percep ca pe o lungă suferinţă. Admit că există o putere deasupra care îţi dă curaj şi
reuşită, fără de care nu ai nicio şansă. Ca om simţi nevoia de a mângâia şi
încuraja un pacient, de a te ruga pentru viaţa lui. Dar în meseria aceasta cel
mai mult înveţi din greşeli. Dacă nu înveţi din greşelile altora , unde nu eşti implicat
emoţional, dacă nu înveţi nici măcar din propriile greşeli care sunt mult mai
dureroase, n-ai ce să cauţi aici! Eşti medic, nu Dumnezeu pe pământ. Dacă avem
în mână vieţile oamenilor, suntem şi noi oameni şi putem ajunge oricând în postura
de pacienţi”.
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu