luni, 30 aprilie 2018

A fi cu un pas înaintea vremurilor: dr. Alexandru Andriţoiu


   Cea mai mare provocare pentru prof. dr. Alexandru Andriţoiu este să aibă un caz extraordinar de rar, umblat prin doctori care nu au avut ce să-i mai facă...


 Un tip care-ţi scapă printre degete 

     Sunt îngrijorată. Fusesem avertizată că  doctorul Andriţoiu, medic internist  la Spitalul Militar de Urgenţă « Dr. Ştefan Odobleja » din Craiova, este « un tip care-ţi scapă printre degete ».  Pe holul spitalului, un ceas îmi aminteşte că în acest loc timpul are o altă dimensiune, că secundele ce cad perpetuu în oceanul uitării sunt mai preţioase decât în oricare altă parte. Din stradă, sirenele unei ambulanţe străpung ritmul tic - tacului amplificând emoţia limitei, din ce în ce mai înguste, dintre viaţă şi moarte…

A pătrunde esenţa lucrurilor…

   Intru în cabinet. Doctorul tocmai consultă un pacient de vreo 45 de ani. Pe măsură ce descoperă rezultatele ecografului, faţa i se întristează, bărbia începe să tremure uşor, iar ochii, care încearcă din răsputeri să rămână fireşti, cedează sub influenţa îngrijorării.În acele câteva minute, în care nu-şi ia ochii de pe ecranul aparatului, pare că depune un efort intelectual fantastic. Aşa şi este. Mintea doctorului derulează informaţii pe care le prelucrează ca şi un computer, face conexiuni rapide. Concluzia finală nu poate fi contestată de niciun alt medic!În faţa unui caz grav poate să spună cu precizie data plecării în eternitate, fapt confirmat de nenumărate ori. Pare că dincolo de toate cunoştinţele medicale pe care le posedă, mai are o calitate - una care nu se învaţă din cărţi, nu se predă în facultăţi şi nici nu se cumpără cu bani. E ca şi cum ar efectua cu mintea un zbor invers, spre esenţă, de unde scoate la lumină informaţia corectă. Acum, tonul său este grav şi vorbeşte despre o  problemă serioasă în zona inferioară abdominală, ceva ce seamănă cu un cancer al vezicii urinare… După ce schimbă câteva cuvinte cu pacientul , doctorul  scrie diagnosticul în fişă. Expresia  feţei impietrite a pacientului dă senzaţia că nu este surprins de constatările specialistului. Nu întreabă, nu se revoltă, nu vociferează. Când medicul îi vorbeşte despre o eventuală internare, nu are nici un fel de reacţie...
   
Luptă, abandon şi renaştere

   Renumele doctorului Andriţoiu se datorează exclusiv metodei „din om în om”.Uneori, pacienţii care vin în cabinetul său sunt şocaţi de felul atipic în care sunt trataţi - nu există anamneză, pacientul este consultat  în câteva minute însă verdictul este incontestabil. Iată ce spune o pacientă: „este un doctor genial. Poţi să mergi la alţi o sută de medici, reţeta lui este cea mai bună. Îţi spune şi câte zile mai ai de trăit. Dacă vociferezi şi spui că o duci pe maică-ta , bolnavă de cancer,  la Fundeni, unde o să i se facă nu ştiu ce transplant, te vei trezi la uşa lui , după multe alte zbateri, şi vei recunoaşte: aţi avut dreptate, domnule doctor!”Meseria de medic este cea mai frumoasă din lume, dar există întotdeauna şi cealaltă parte a monedei. Căci atunci cânt trebuiesc încheiate conturile cu lumea aceasta, realizezi că nu mai poţi face nimic. Când eşti medic, moartea ţi se pare o prezenţă familiară, o forţă căreia trebuie să-i faci faţă zi de zi:  „Atunci când pierzi”, spune doctorul Andriţoiu, „toată filozofia ta de viaţă se prăbuşeşte în neant şi ai senzaţia că eşti doborât, că nu mai poţi şi nici nu mai vrei să lupţi, că ar fi mai bine să-ţi schimbi meseria, dar nu ştii prin ce miracol, a doua zi  renaşti şi o iei de la capăt”.

Suferinţa ne face mai buni

    Pe doctorul Andriţoiu îl găseşti de diminaţa până seara în cabinetul său, căutând soluţii pentru afecţiuni dificile. Cazurile dramatice amintesc despre faptul că viaţa se află  în mâinile unei forţe superioare şi că tu eşti doar un instrument prin care universul îşi îndeplineşte planurile. „Suferinţa, adaugă doctorul, „ are calitatea de a ne face mai buni.Căci dacă lumea s-ar implica mai mult în acea suferinţă, dacă ar şti să se pună în locul celui care suferă şi ar face tot ce-i stă în putinţă s-o diminueze sau să o elimine, pământul ar deveni un loc ideal. Din păcate, suntem indiferenţi la durerea din jurul nostru...” Dar ce te faci dacă la uşa cabinetului îţi vine un soţ nervos care mai şi ameninţă că „dacă-mi moare nevasta, nu ieşi viu de aici!”
   Ce o fi în sufletul unui medic care s-a luptat să ţină în viaţă încă doi ani o fiinţă căreia alţi zece medici îi mai dăduseră doar o lună de trăit, dar în final este învins? „ La un moment dat nu am mai avut puterea să o  ajut ...şi nici nu am mai vrut. Doamna aceea suferea cumplit, iar insistenţa mea de a o ţine în viaţă artificial însemna să-i prelungesc agonia”.

Mai mult decât medicină

    Este convins că ceea ce în termeni populari înseamnă soartă, în termeni ştiinţifici înseamnă genetică, şi „exact câţi ani ai trecuţi în codul genetic, atâţia trăieşti”. Numai că, de exemplu, de la 25 la 55 de ani, omul stabileşte cum vrea să-şi trăiască viaţa, pentru că „ a trăi mai mult sau mai puţin nu este echivalentul expresiei a trăi cu adevărat”.Uneori pune diagnostice extraordinar de reale unor oameni pe care-i vede pentru prima dată , fără analize sau investigaţii. Apoi diagnosticul este confirmat de analize. Profesorul Andriţoiu simte, la prima vedere, dacă un caz este pierdut sau nu, bazându-se pe intuiţie şi pe un simţ inexplicabil. Dar cât de surprinzător este să auzi un medic spunându-ţi, cu siguranţă în glas, că problema pe care o ai nu ţine de doctori, ci eşti victima magiei negre? Surpriza vine din mirarea pacientului „ cum de v-aţi dat seama?” Doctorul explică:  „Totul este un atac asupra câmpului energetic al individului. Am văzut tulburări extrem de violente cu analize absolut normale .Trebuie să ai o minte deschisă, să accepţi că orice există în jurul tău vizibil şi palpabil se cheamă realitate, dar ceea ce nu vezi şi nu atingi, nu înseamă că nu există”.

 Vocaţia, mai importantă ca şcoala

  Se poate spune despre doctorul Andriţoiu că este cu un pas înaintea vremurilor .Nu există diplomă, examen sau competenţă în domeniul medicinei pe care să nu o aibă. Dar, punctează domnia sa , ” dacă n-ai o stea desupra ta, şi dacă te-au dus părinţii la facultate să te faci doctor ca să iei bani şi tu n-ai vocaţie, eşti paralel cu medicina!”
   Prin clasa a XII-a a fost diagnosticat cu leucemie acută, dar s-a vindecat miraculos: ”nu înţeleg nici în ziua de azi cum s-a întâmplat ”. După absolvirea facultăţii, a urmat diverse cursuri post universitare, iar teza de doctorat a avut ca temă: ” Monitorizarea hipertensiunii arteriale la gravidele cu preeclamsie în relaţie cu parametrii eco-Doppler ai evoluţiei fetale”. Este doctor în medicină, a fost director al Spitalului Militar Craiova în perioada 1 martie 2002-1 martie 2008, a avut şi are diverse alte funcţii pe care le onorează cu succes. Domeniile de interes cuprind ultrasonografia Doppler; ecografie intervenţională;monitorizare ambulatorie; puncţia biopsie hepatică; puncţia biopsie mamară...

“Eşti medic, nu Dumnezeu pe pământ!”

   Pentru profesorul Andriţoiu succesele profesionale sunt ca o recompensă a muncii sale. Este plăcut  să afli, de exemplu, că un tânăr neurolog face ecografie cu cartea ta pe masă. La câte activităţi are, ai crede că nu doarme niciodată – îl găseşti la spital; are mereu câte un congres sau simpozion în ţară sau străinătate; un interviu televizat, etc. Citindu-i biografia, în care sunt menţionate o mulţime de cărţi apărute, premii şi decoraţii, ai crede că doctorul Andriţoiu este un om fericit, că toate aceste succese i-ar crea iluzia unui personaj plin de el, dar răspunsul este dezolant: “toate aceste realizări le percep ca pe o lungă suferinţă. Admit că există  o putere deasupra care îţi dă curaj şi reuşită, fără de care nu ai nicio şansă. Ca om simţi nevoia de a mângâia şi încuraja un pacient, de a te ruga pentru viaţa lui. Dar în meseria aceasta cel mai mult înveţi din greşeli. Dacă nu înveţi  din greşelile altora , unde nu eşti implicat emoţional, dacă nu înveţi nici măcar din propriile greşeli care sunt mult mai dureroase, n-ai ce să cauţi aici! Eşti medic, nu Dumnezeu pe pământ. Dacă avem în mână vieţile oamenilor, suntem şi noi oameni şi putem ajunge oricând în postura de pacienţi”.


                Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu