luni, 30 aprilie 2018

Părintele Arsenie Boca - pictura bisericii din Drăgănescu


  Pe malul lacului de acumulare al râului Argeş, în satul Drăgănescu din judeţul Giurgiu, se află biserica “Sfântul Nicolae”, ridicată la 1870, a cărei pictură a fost realizată integral de părintele Arsenie Boca. Pictura este unică prin tehnică, culoare dar, mai ales, prin viziunea profetică a autorului.


O iubire pe care nici nu o bănuieşti

  Numele părintelui Arsenie Boca este sinonim cu “cel mai mare duhovnic ortodox român al secolului XX”. Dovadă că este aşa, sunt mărturiile a zeci de mii de oameni care-l însoţeau peste tot . Influenţa covârşitoare  pe care o avea asupra mulţimii şi puterea arzătoare din privire au stârnit gelozia dictaturii comuniste care se temea de o revoltă împotriva regimului. Departe de el gândul acesta diabolic. Tot ceea ce voia părintele duhovnic să spună oamenilor erau alternativele vieţii veşnice şi urmările propriilor noastre alegeri. El voia să se asigure că oamenii vor şti, în momentele de restrişte, să se refugieze în inimă, acolo unde se află biserica  ce nu poate fi confiscată sau dărâmată de niciun regim politic de pe lumea asta. Şi când i s-a interzis să mai predice, şi când a fost trimis în exil în această bisericuţă de ţară ca pictor, părintele a găsit o cale originală pentru predicile sale fierbinţi: pereţii bisericii din Drăgănescu ! Dacă ai timp să citeşti scrierile ce însoţesc scenele biblice, vei simţi cum părintele Arsenie Boca strigă la tine să te trezeşti din amnezia care te duce ireversibil spre prăpastie şi să o porneşti pe drumul cel bun, către acel acasă unde eşti aşteptat cu o iubire pe care nici nu o bănuieşti.

Inima omului, o carte deschisă

     

     În ziua în care am vizitat biserica, în cimitirul din curte, două femei făceau curăţenie printre morminte. Una dintre ele, mama Ioana, mi-a spus că l-a cunoscut pe părintele Arsenie Boca şi că picta noaptea când nimeni nu îl deranja şi nici el nu deranja pe nimeni, iar dimineaţa: “ne minunam şi noi de ceea ce găseam”. Mi-a spus că, deşi nu avea voie să oficieze slujbele, oamenii veneau la el din toată ţara cu tot felul de probleme. Într-o zi a fost martora unei scene incredibile: “Venise o doamnă de la oraş şi adusese cu ea nişte prăjituri pe care voia să le dea de pomană. Părintele a privit-o în ochi şi i-a spus că ar fi mai bine să-şi ia prăjiturile şi să le ducă la copiii ei, pentru că ,atunci când le-a cumpărat, i-a părut rău de banii pe care i-a plătit pentru ele. I-a mai spus că pomana se face din toată inima, nu cu zgârcenie sau cu părere de rău, fiindcă nu este primită. Femeia s-a înroşit toată, apoi şi-a plecat privirea înfricoşată de adevărurile pe care părintele i le spusese de faţă cu toată lumea. Desigur, ea  nu ştia că părintele nostru este văzător cu duhul şi că inima omului este ca o carte deschisă pentru el …”

Sfinţi, diavoli şi filozofi…

   

    Predica de pe pereţii bisericii este una severă şi aspră cu păcatele , aşa cum era şi părintele când trăia. Nu, nu este o pictură statică, ci una dinamică. Ea reprezintă drama omului pe pământ. Părintele paroh Petcu spune că “ la părintele Arsenie Boca găseam toate soluţiile. Mi-a mărturisit că pictura aceasta o să-l suplinească... Şi iată că astăzi părintele ne vorbeşte prin chiar opera sa ”.
   M-am apropiat de peretele din stânga care  înfăţişează biserica şi lumea.Totul este amestecat, aşa ca în realitate:oameni înconjuraţi de îngeri şi sfinţi, arhangheli, demoni ispititori. Ba chiar sunt surprinse discuţii între filozofi şi oameni de ştiinţă care îl reneagă pe Dumnezeu. Ea arată lumea aşa cum este, ca un film al cărui sfârşit avem totuşi puterea să-l schimbăm. Iată câteva din replicile dialogului pe care părintele l-a zugrăvit ca o oglindă a existenţei pe pământ: “să nu credeţi că veţi intra după moarte în împărăţia în care n-aţi trăit de pe pământ! ; împărăţia Lui Dumnezeu se ia cu luptă! ; orice lucraţi, lucraţi din toată inima, ca pentru Dumnezeu, nu ca pentru oameni!; învăţaţi că întru necazuri, nu este nedreptate la Dumnezeu!; ce-aţi câştigat dobândind lumea aceasta, dar v-aţi pierdut sufletul? Cu ştiinţă aţi dezlănţuit cataclismul ce vine asupra voastră. Aşa vă trebuie. Aţi început sfârşitul lumii!; homo homini lupus (omul este lup pentru oameni); un diavol zice: bine faceţi când credeţi! Însă nu vă grăbiţi cu pocăinţa. Mai aveţi vreme…la bătrâneţe. Până atunci, trăiţi-vă viaţa!...
    Părintele Petcu descrie  imaginea învierii Domnului astfel: “ Observaţi cum capacul mormântului se dă la o parte şi dinăuntru iese un trup diafan,  spiritualizat. Ce culori diferite şi strălucitoare sunt în jurul trupului înviat! Câtă lumină în jur! Chipul Mântuitorului emană pace, linişte şi siguranţă…Câtă bucurie! E bucuria de Paşte . Uitaţi-vă puţin la conturul crucii… Nu se poate înviere fără cruce, dar nici cruce fără înviere. Deci, dacă vrei să înviezi, trebuie să ai o cruce. În viaţa asta, crucile noastre sunt sub formă de necazuri, boli, neplăceri, nemulţumiri. Cu ajutorul crucii înviem sufleteşte aici şi înviem atunci, la a doua venire…”

Profeţiile, un izvor de informaţii

  Biserica a fost pictată între anii 1967-1982… În ce parte a încăperii te-ai afla, privirea Pantocratorului te urmăreşte de sus, iar din bolta altarului, imaginea Maicii Domnului diafană şi magnifică , iradiază lumină şi speranţă . Făptura ei spulberă parcă toate teoriile blasfemiatoare despre ea, discutate în cadrul Sinodului de la Efes, pictat în apropiere. O întreagă teologie se deschide în jur: heruvimi, serafimi, sfinţi reprezentaţi fiecare  după viaţa pe care a trăit-o. Taina spovedaniei împarte oamenii în patru categorii: cei care nu s-au spovedit niciodată; cei care s-au spovedit pe patul morţii; cei care s-au spovedit tot timpul şi sufletele drepţilor. Părintele a scris că în balanţă “nu mai atârnă acele păcate care sunt spovedite şi ispăşite prin canon şi necazuri”. Şi, dacă cineva se mai îndoieşte de capacităţile profetice ale părintelui Arsenie Boca, poate vedea aici  turnurile gemene în flăcări: “acolo”, spune părintele Petcu, “sunt nişte zgârie nori, explozii, soarele este întunecat, acoperit de nori de praf şi fum.Scenele acestea parcă le cunoaşteţi, nu-i aşa? Iată, se disting şi cei doi zgârie nori gemeni…Ştiu, din experienţă personală, că părintele avea har. Pictura lui este un izvor nesecat de informaţii care vor ieşi la lumină şi de acum încolo…”
    O altă viziune profetică este reprezentată în altar prin  viaţa şi patimile sfântului Ştefan cel Nou, care a plătit cu viaţa pentru îndrăzneala de a fi transformat temniţa în mănăstire. În dreptul picturii este menţionată ziua morţii sfântului. Aceasta   coincide cu ziua plecării în veşnicie a  părintelui Arsenie Boca: 28 noiembrie. Se crede că această coincidenţă nu este una întâmplătoare, mai ales că vieţile celor doi seamănă izbitor…
   Cu siguranţă, când vei intra în biserica de la Drăgănescu, vei simţi că ai pătruns într-un spaţiu unic, un spaţiu în care, dacă urmezi indicatoarele lăsate de părinte şi îţi vei însuşi morala, vei găsi drumul spre Rai.Vei avea senzaţia că ai stat la un pahar de vorbă cu părintele Arsenie Boca. După această vizită nu o să mai fii acelaşi. Pentru că energia acestui spaţiu îţi intră în suflet şi începe să facă lumină în toată fiinţa ta…

         Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu