luni, 6 iunie 2016

Cu tine mă-nveleşti





Când noaptea frigul pişcă îndrăzneţ
Şi capul pe-al tău piept îl las să se răsfeţe,
Vocea ta caldă şi dulce îmi şopteşte:
-Iubito, lasă-mă să te-nvelesc!

Iar dacă ploaia rece-n pădure ne cuprinde
Şi dacă cerul tună şi fulgerul s-aprinde,
De-ncep să tremur, tandru mă priveşti,
Cu trupul tău fierbinte atunci mă înveleşti!

Şi zorii de ne prind pe margine de apă
Îmbrăţişaţi sub aurora  deasă,
Tu faci  secundele eternitate
Iar trupul tău devine tot ce înseamnă acasă.

Georgeta,
Iunie 2016




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu