marți, 31 mai 2016

Numele lui e Viorel Pop…(3)






Într-o seară de toamnă târzie

   De când cu noua viaţă, surprizele apăreau în viaţa lui ca nişte musafiri nepoftiţi: mişca tot felul de obiecte cu puterea minţii, se trezea într-o lume paralelă, în mijlocul unui eveniment ce avea să se întâmple la mii de kilometri distanţă. Le spunea prietenilor ce a văzut şi, la câteva zile, apărea ştirea în presă confirmând ceea ce văzuse: căderea lui Ceauşescu; turnurile gemene care aveau să se prăbuşească; ravagiile unor cutremure pe glob...
     Într-o seară de toamnă târzie, cu frig şi lapoviţă, se afla în magazinul “Victoria” alături de  un prieten, în ideea de a-şi face fotografii la minut pentru nişte acte. La ora aceea nu mai era lume în magazin, ci doar vânzătorii, care se pregăteau să-şi facă socotelile. Când a intrat, a trecut pe lângă o bătrânică, s-a uitat lung la ea şi a mers mai departe. În următoarea secundă a simţit o căldură neobişnuită în corp. S-a întors şi a gândit: “săraca, ce mult seamănă cu bunica mea!” S-a mai întors o dată şi, în locul bătrânei, a văzut chipul Maicii Domnului, după care bătrânica a apărut din nou. S-a întors, a scos din buzunar toţi banii pe care îi avea şi i-a dat. În acel moment, făptura a dispărut. Nu-i venea să creadă. A ieşit. Străzile erau însă pustii, pe o rază de câteva sute de metri nicio făptură... Bineînţeles că nu mai avea bani pentru poze şi, ca să nu se  facă de râs în faţa prietenului că nu mai are bani să le plătească, a făcut în aşa fel încât filmul s-a voalat de cinci ori...A doua zi, a câştigat de zece ori suma pe care i-o dăduse bătrânei misterioase.

Mai ai puţin şi dansezi

  Viorel spune că un destin mai frumos ca acesta nici nu putea să aibă. Dacă sufletul îţi este dulce, el se poartă la fel, dacă sufletul îţi este acrit şi nu vrei să-ţi schimbi  atitudinea, se poartă ca atare. Copiii însă îl iubesc necondiţionat şi ştiu că el este “nenea care ne vindecă”.Aşa şi este. Diagnostice grave, care necesitau intervenţii costisitoare în străinătate, au fost rezolvate cu succes; autism, paralizii, distrofii musculare, miopii, tetrapareze spastice... În cabinetul lui am văzut bătrâni care au plecat cu bastonul la subsuoară, sau, după ce au aruncat cârjele, au început să danseze. Şi el... “Hai, tanti, mai încearcă...mai...mai...hai că merge, mai ai puţin şi dansezi”.
     L-am lăsat pe Viorel Pop cu colecţia lui de cârje şi cu bucuria recunoştinţei faţă de divinitatea care i-a dăruit puterea  de a readuce bucuria pe feţele tuturor...

Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu