La poarta veșniciei






Prin soare mă țineai de mână,
Din când în când mă sărutai pe frunte,
La poarta veșniciei împreună,
Uitat-am toate grijile mărunte.

Și ne priveam cu drag și cu uimire,
Orice dorință tu mi-ai împlinit-o,
În ochii tăi frumoși citeam iubire
Și te-adoram când îmi spuneai: iubito!

Și te voi adora cât va fi viață
Și cât voi zăbovi în astă lume,
Căci tu mi-ai arătat că e dulceață
Unde vedeam numai amărăciune.

Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...