joi, 14 noiembrie 2013

Iubire dincolo de moarte





   Omul are în interiorul său dorința de a fi fericit. O căsătorie poate  să dureze toată viața, câțiva ani sau cinci minute. Oricum ar fi, ea poate să nu însemne decât o alianță pecetluită legal și religios, în care omul se poate simți prizonier.  Prins între zbucium și plictiseală, sexul îi pare o simplă nevoie biologică sau, mai rău, o obligație lipsită de pasiune și frumusețe,  dictată de o bucată de hârtie. Dacă ar ști omul că   o singură clipă de căsătorie adevărată îi va înălța trupul și spiritul mai mult decât o viață întreagă, ar face din căutarea sufletului pereche un scop în viață. Căci toate merg bine atunci când ai persoana potrivită lângă tine!

Ai să mă simți și ”după”!

     Fata găsi fișierul ce conținea fotografii cu iubitul plecat printre stele și câteva conversații. Se opri la o fotografie care  imortalizase în ochi toată iubirea pe care i-o purta. Acea privire îi învăluia ființa în toate dimensiunile. Apoi, simți nevoia să citească din mesaje. Deschise un text la întâmplare. Încremeni. Găsi răspunsul la întrebarea: ”cum pot să-i simt mângâierile și prezența, ca și cum ar fi lângă mine, dacă a murit?”

- Dragul meu, după amiaza asta ai fost  cu mine?!  Cum faci să mă iubești de la 300 kilometri distanță? Ești un vrăjitor?!
-Sigur că da.Ți-am spus că eu nu sunt un om oarecare. Sunt un zeu! Dar nu m-ai crezut...
-Da, așa este. Uitasem...
 -Iubito, astăzi  am fost la medic și mi-a zis să am grijă de sănătatea mea, să nu mai merg pe role și să nu mai conduc  cu viteză mare, căci pot să mor...
-Dacă tu pleci printre stele, vin și eu. Nu aș suporta să trăiesc fără tine. Vorbesc serios!
- Dacă mi-ai vedea mutra, nu ai mai fi îngrijorată. Sunt bronzat de la pescuit,  și sufletul îmi cântă, căci mă iubește o minune ca tine. Iubito, în noaptea asta, voi merge din nou la pescuit. Vrei să vii cu mine?
-Nu am fost niciodată. Nu știu dacă o să-mi placă! Cred că mai rău te-aș încurca...
- Nu, pentru că nu pescuitul este important, ci natura. Locul în care vreau să te duc este fantastic. Poți vedea mugurii plesnind în copaci, florile ieșind din iarbă, gâzele care zboară...o adevărată  poezie pusă în scenă de univers!
-Chiar așa, dragule. Nu te iubesc numai eu,  te iubește și natura! Dacă pleci, cine o să-i mai contemple frumusețea? Cine o să-mi mai spună că mă iubește?
- EU! DE ORIUNDE AȘ FI! AI SĂ MĂ SIMȚI ȘI DUPĂ! IUBIREA VA RĂMÂNE CU TINE. VOI FI FANTOMA TA DRAGĂ!
-Doamne, când ai să-mi vezi tristețea, o să-ți pară rău că m-ai părăsit. O să ți se rupă sufletul când o să-mi vezi lacrimile. O să strigi, și eu n-o să te pot auzi;  o să fii lângă mine, și ochii mei nu or să te poată vedea; o să mă atingi, o să mă mângâi, și eu nu te voi putea simți. Pedeapsă mai mare nu este!
- VOI VENI ÎNAPOI!!!!!!!!!!!!!!!!!! FĂRĂ TINE, NU EXIST!

Georgeta Istrate








Un comentariu:

  1. Emoționant, așa cum sunt toate scrierile tale, Georgeta! O să îndrăznesc să postez partea de început și pe blogul meu, deoarece, după părerea mea, multe persoane au nevoie să și conștientizeze aceste cuvinte. Desigur, citând sursa....Mulțumesc! Felicitări! Nu am mai postat comentarii, dar îți urmăresc blogul și sunt mereu plăcut impresionată de ceea ce citesc. Multă, multă inspirație în continuare!

    RăspundețiȘtergere