vineri, 22 noiembrie 2013

Statul dac în timpul lui Burebista I



    *Aspecte ale istoriei social-politice şi arheologia perioadei.
    *Personalitatea regelui Burebista


   “Neamul Tracilor este, după acela al Inzilor, cel mai numeros din lume.Dacă ar avea un singur cârmuitor sau dacă Tracii s-ar înţelege între ei, el ar fi de neînvins  şi, după socotinţa mea, cu mult mai puternic decât toate neamurile” –Herodot


Pământul românesc, leagăn şi mormânt

     Datorită frumuseţii şi bogăţiei sale, pământul românesc a fost mereu o ispită pentru popoarele dornice de extindere.De aceea, oamenii acestor locuri au trebuit în permanenţă să-l apere. Aşezarea în spaţiu este una armonioasă, complexă şi completă: în mijloc se ridică Podişul Transilvaniei, înalt de aproximativ 500 de metri, înconjurat de munţi ca  nişte fortificaţii naturale. În jur sunt dealuri înverzite care se termină cu întinse câmpii (Bărăganul, Câmpia Tisei, Burnazul). Din munţii Transilvaniei izvorăsc râuri ce se varsă în Dunăre. Ţărmul Mării Negre vine să completeze relieful variat , formând plaje întinse.Pământul este fertil, permiţând cultivarea unei game largi de cereale, legume, plante industriale, iar păşunile întinse  favorizează creşterea  animalelor domestice.Pădurile sunt o sursă de materie primă , iar livezile de pomi fructiferi asigură o gamă variată de hrană pentru oamenii acestor locuri.  Bogăţiile subterane, inclusiv aurul şi argintul, minereuri, cărbune, etc.,  vin să completeze un pământ greu de bogăţii. Iată că frumuseţea şi bogăţiile acestui pământ au fost în acelaşi timp şi paradis pentru locuitori, dar şi iad. Liniştea pământului românesc a fost continuu tulburată de cei care au râvnit la splendoarea lui.A trebuit să fie apărat mereu. Prin urmare, de-a lungul mileniilor, pământul acesta ne-a fost şi leagăn şi mormânt...

Un conducător de excepţie

       În prima jumătate a secolului I,  la cârma Daciei a  apărut o personalitate deosebită, Burebista ( 70-44 î.e.n.). Acesta se trage din neamul tracilor şi are calităţi înnăscute de conducător. La început,  Burebista se afla în fruntea unei formaţiuni statale locale. Fiind înzestrat cu calităţi remarcabile de organizator, strateg militar şi diplomat, acesta reuşeşte să unifice triburile daco-getice din spaţiul carpato-dunăreano-pontic sub conducerea sa, punând astfel bazele unui regat puternic cu centrul, probabil,  în Podişul Transilvaniei. Unificarea s-a realizat pe două căi: pe cale paşnică, în sensul că şefii de trib au acceptat supunerea faţă de Burebista ; pe cale războinică , atunci când şefii de trib doreau păstrarea puterii asupra tribului pe care-l conduceau. Desigur, creşterea puterii militare a lui Burebista, a determinat supunerea de bunăvoie a celor mai multe triburi şi uniuni de triburi. Omul care i-a fost mereu alături, care l-a sprijinit şi sfătuit în cele mai importante probleme a fost Marele Preot Deceneu. Burebista reuşeşte la jumătatea secolului I î.e.n. să se afirme ca o principală forţă politică şi militară în Europa Centrală şi de la Dunărea de Jos. Strabon spune despre regele dacilor că reuşea să mobilizeze o armată de circa 200.000 de luptători. Aşa aduce sub ascultare coloniile greceşti de la Olbia până la Apollonia. Apoi cucereşte teritoriile locuite de sciţi, bastarni şi de celţi: „Iar pe celţii cei ce se amestecaseră cu tracii şi cu ilirii i-a pustiit cu totul, şi pe boii care ascultau de regele Critasiros, precum şi pe taurisci, i-a şters de pe faţa pământului” - ( Strabon –„Geografia”). Politica externă a statului lui Burebista , deosebit de activă şi îndrăzneaţă, este îndreptată spre redobândirea vechilor ţinuturi dacice şi spre eliminarea pericolului care venea din expansiunea romană care se apropia cu repeziciune pe întreaga linie a Dunării.


Comparat cu Alexandru cel Mare

     Personalitatea luI Burebista i-a impresionat pe contemporanii, dar şi pe urmaşii săi. Mintea ascuţită a conducătorului era dublată de o intuiţie excepţională. Adesea a fost asemuit cu cu Alexandru cel Mare, iar speranţa triburilor care l-au acceptat ca şi conducător era aceea că va ţine vii tradiţiile transmise din generaţie în generaţie. Regele era foarte calculat şi nu-şi provoca niciodată destinul. Intuiţia şi calităţile de bun organizator al armatei îl ajutau să fie întotdeauna cu un pas înaintea vremurilor, să anticipeze următorul pas al adversarului. Burebista era mereu pe câmpul de bătaie, dar nu risca să-şi piardă viaţa, ştiind bine că, dacă conducătorul va fi ucis, oastea va fi uşor împrăştiată. Deşi metodele sale difereau de cele ale lui Alexandru Macedon, regele dac a obţinut rezultate uimitoare reuşind să creeze o adevărată împărăţie. Întotdeauna a ştiut că un conducător trebuie să fie bine pregătit şi din punct de vedere intelectual ( a învăţat elina şi latina). A vorbi mai multe limbi era şi pe atunci o condiţie obligatorie pentru conducător, fiindcă trebuia să intre în relaţii cu străinii. Doar cunoscându-le limba, cultura şi obiceiurile celor cu care intra în contact putea să le descopere personalitatea, să le înţeleagă caracterul, obiceiurile şi felul de a gândi. Pe de altă parte Burebista se informa personal cu privire la  la poporul pe care îl conducea, de aceea vizita frecvent triburile trace, dar şi cetăţile greceşti de pe litoralul Mării Negre.Uneori, s-a arătat mâhnit, deoarece poporul său iubea vinul , un impediment serios în îndeplinirea proiectelor îndrăzneţe. Cultul lui  Dionisos, zeul care serbează vinul şi orgiile, le controla vieţile. Iată ce spune Strabon, geograf şi istoric grec, despre personalitatea regelui : "Ajuns in fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese, getul Burebista l-a înălţat atât de mult prin exerciţii, abţinere de la vin şi ascultare faţă de porunci, încât în câţiva ani a făurit un stat puternic şi a supus geţilor cea mai mare parte din populaţiile vecine, ajungând să fie temut chiar şi de romani". Burebista ştia să vorbească cu nobilii conform rangului pe care îl aveau , dar în acelaşi timp , când era în mijlocul oamenilor simpli ştia să se poarte ca şi cum ar fi unul de-al lor. De aceea era foarte iubit de poporul pe care-l cârmuia. Burebista a ocupat un loc binemeritat în istorie. Iată ce mai spune istoricul Strabon despre marele rege dac: “Burebista trecea Dunărea fără să-i pese de nimeni şi prăda Tracia până în Macedonia  şi în Iliria, iar pe celţii cei ce se amestecaseră cu tracii şi cu ilirii i-a pustiit cu totul şi pe “boii” care ascultau de regele Critasiros, precum şi pe teurisci i-a şters de pe faţa pământului” Despre Burebista s-a spus, fără să se exagereze, că a fost  “ cel dintâi şi cel mai mare dintre regii din Tracia”

Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu