vineri, 22 noiembrie 2013

Statul dac în timpul lui Burebista III




Fărâmiţarea statului dac centralizat

     În primăvara anului  anul 48, î.e.n., în peninsula Balcanică, luptele dintre Cezar şi Pompei erau în plină desfășurare. Burebista  îl trimite pe Acornion din Dionysopolis la Pompei, ca delegat, cu misiunea de a se alia în luptele împotriva lui Cezar. În schimbul ajutorului militar, Pompei recunoştea vastele hotare ale Daciei. Ajutorul nu ajunge însă  la timp şi Pompei  este înfrânt de Cezar la  Pharsalus. Acesta se refugiază în Egipt, unde este ucis.  Victorios , Cezar , care nu uită că Burebista îi acordase sprijin rivalului său, pregăteşte o campanie împotriva lui. Acesta visa să scrie despre regatul dacilor o lucrare pe care ar fi numit-o ”De bello dacico”, aşa cum, în urma victoriei împotriva galilor, scrisese o operă istorico-literară numită ”De bello galico”.  Nu mai are timp însă să ducă la bun sfârşit planul de cucerire al regatului lui Burebista, nici să-şi îndeplinească visul de a descrie victoria într-o operă ce ar fi străbătut timpurile, deoarece cade victima unei conspiraţii interne şi moare, asasinat de membrii  Senatului, la care a luat parte şi fiul său adoptiv Brutus Marcus Iunius.  Aceeaşi soartă o are şi Burebista, care moare în acelaşi an cu Cezar ( 44 î.e.n. ),  tot în urma unui complot pus la cale probabil de aristocraţia nemulţumită de creşterea puterii regelui.  Moartea lui Burebista provoacă tulburări în regat, care nu mai rezistă mult în forma unificată. Cetăţile greceşti de pe malul Mării Negre refuză să mai recunoască autoritatea statului dac, declarându-se independente. Statul dac centralizat s-a fărâmiţat,  iniţial în patru părţi, apoi în cinci. Marele Preot Deceneu, care , pe vremea lui Burebista avusese şi funcţia de vicerege,  rămâne  „Basileu” peste statul din zona Munţilor Orăştiei, proclamând drept reşedinţă regală Muntele Kogaion -  Sarmizegetusa Basileion. În acelaşi timp, Deceneu îşi păstrează şi funcţia de Mare Preot, căreia i se adaugă şi cea de judecător suprem. Dezmembrarea marii stăpâniri din timpul lui Burebista nu este echivalentă cu dispariţia statului nucleu din sud-vestul Transilvaniei.



 O economie înfloritoare

     Organizarea politică a societăţii daco-getice arată că era o monarhie  cu un pronunţat caracter militar, în care un rol important îl juca preoţimea. În timpul lui Burebista existau două clase sociale principale: tarabostes (pileati), identificaţi ca aristocraţie militară şi sacerdotală , iar a doua categorie denumită capillati (kometai, comati) , reprezentând oamenii de rând. Un rol important în economia dacilor îl aveau Munţii Orăştiei, bogaţi în zăcăminte de fier. Din acesta se confecţionau arme, vase, tacâmuri, dar şi bijuterii.   Procesul de unificare  a geto-dacilor a fost generat de mai mulţi factori. În primul rând dezvoltarea economică a luat amploare. În spaţiul locuit de daci s-au facut mari progrese în metalurgia fierului, confecționându-se unelte de muncă cu productivitate mare, care au condus la o dezvoltare intensă a agriculturii, prin aplicarea brăzdarului din fier la plug. În urma săpăturilor arheologice, brăzdarele de fier neolitice apar în Ocniţa-Vâlcea, Costeşti, Crăciuneşti, Cristeşti, Grădiştea-Muncelului, Pecica, Poiana, Tinosu, Piatra Neamţ, Odorhei, precum şi în mormântul tracic de la Kalacanovo (Bulgaria). Noul brăzdar  pătrunde mai adânc în pământ, făcându-l  mai roditor. Tot în această perioadă apar  sape din fier, mai productive în muncile agricole. Progresele din prelucrarea metalului antrenează şi influenţează perfecţionarea altor îndeletniciri cum ar fi:  prelucrarea ceramicii, prin folosirea roţii olarului în locul învârtirii cu mâna a obiectului prelucrat. Dezvoltarea economică generală a dus la intensificarea schimburilor de produse în interiorul triburilor şi între triburi. În acelaşi timp s-au amplificat schimburile economice cu oraşele şi statele vecine , în special cu oraşele-colonii greceşti de la Marea Neagră. Negustorii greci aduceau în localităţile geto-dace obiecte de artă, bijuterii, iar de aici luau produse agricole, miere , blănuri, etc. Ca urmare a dezvoltării relaţiilor comerciale, schimbul direct de produse începe să fie înlocuit de circulaţia monetară. Moneda proprie geto-dacă apare de la sfârşitul secolului al IV-lea î.Hr. şi, începând cu secolul al II-lea î.Hr., odată cu penetraţia economică romană în Peninsula Balcanică, în spaţiul geto-dacic au pătruns obiecte de export romane : ceramică , obiecte de bronz , argint , fier şi sticlă şi, odată cu ele, moneda romană. Dacii exportau vite , grâne , miere , blănuri , lemn şi alte produse. Podoabele dacilor erau de o rară frumuseţe, iar sculpturile în lemn împodobeau casele. Pentru efectuarea ornamentelor în lemn, dacii foloseau în special mici toporaşe. Războaiele de ţesut erau o preocupare permanentă pentru femeile dace, confecţionându-şi singure veşminte pentru ele şi familiile  lor. Prelucrarea aurului şi argintului extrase din Munţii Apuseni sau din topirea monedelor devenise o artă, după cum arată  descoperirile arheologice, adevărate tezaure, unele impresionante prin unicitatea lor. Sculpturile şi ceramica dacilor nu aveau egal în această zonă, fiind considerate opere pline de originalitate şi rafinament.


Religia geto-dacilor


        Din vremuri străvechi, tracii credeau în totemul lupului sau al capului de lup , care se confundă cu însuşi neamul trac, îndeosebi cu tribul dacilor. Acest totem, devenit şi balaur , a fost mai apoi adoptat ca steag de luptă. Prin gura lui deschisă şuiera vântul, îmbărbătând oastea care-l purta şi înfricoşând duşmanul. Şuierul  produs de corzile ce atârnau şi fluturau în urmă, imitau oarecum urletul lupilor. Daco-geţii nu aveau frică de moarte. Credinţa lor în nemurire îi determina să dispreţuiască moartea  şi să se arunce cu curaj în bătălii, convinşi fiind că dacă vor dispărea din această lume, vor ajunge într-o lume mai bună şi mai frumoasă. Despre zeul suprem,  Zalmoxis , profetul vieţii fără sfârşit , se spune că s-ar fi ascuns în pământ pentru a reapărea după patru ani, aducând ideea învierii mult înaintea lui Christos. Iată ce spune Herodot despre cultul lui Zalmoxis : « geţii  cred că nu mor şi că cel care dispare din lumea noastră se duce la Zalmoxis. Tot la al cincilea an ei trimit la Zalmoxis un sol tras la sorţi, cu poruncă să-i facă cunoscute lucrurile de care de fiecare dată au nevoie ». Daco-geţii aveau o preocupare aparte pentru viaţa spirituală, sacrificiul suprem fiind o onoare. Vasile Pârvan spunea  despre această atitudine că  : « trupul este o împiedicare pentru suflet de a se bucura de nemurire, de aceea nu are niciun preţ ; poftele lui nu trebuie ascultate ; la război el trebuie jertfit fără părere de rău ».



   * Observaţie: deoarece o serie de istorici , români şi străini, au pus la îndoială faptul că Burebista  se afla în fruntea unui stat unitar şi că, în realitate, el ar fi fost conducător al unei confederaţii tribale, dovezile arheologice, dar şi izvoarele scrise certifică autenticitatea statului unitar:
a)      Strabon foloseşte în descrierile sale termenul de arche (stăpânire, imperiu).
b)      Complexul de fortificaţii din Munţii Orăştiei reprezintă un sistem defensiv conceput în mod unitar, o etapă superioară de organizare politică de tip statal.
c)      Existenţa unor elemente de organizare  precum cancelaria, titlurile aulice, etc., inspirate din organizarea greacă.
d)     Politica externă dusă de Burebista exclude ideea că expediţiile militare ar fi fost simple raiduri. Expediţiile sale erau motivate de lărgirea şi asigurarea hotarelor ţării şi nu erau mai prejos decât cele efectuate de marii lideri ai timpului său.


Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu