marți, 19 februarie 2013

Pe urmele lui Grigore Tocilescu- excursie la Adamclisi, ultima parte





Un strop de istorie…

    

    Cu toate că în această zonă s-au descoperit urme care preced anii 101-102, s-ar putea spune că istoria acestor locuri începe în primii ani ai secolului al II-lea când,  provocat de atitudinea sfidătoare a dacilor, Traian decide să transforme Dacia în provincie romană. Astfel că împăratul roman trece Dunărea şi înaintează spre capitala statului dac, ajungând la începutul iernii 101 d.Hr, aproape de Sarmizegetusa. Decebal reuşeşte să atragă de partea sa triburile traco-dace, sarmate şi germanice din nordul şi nord-estul Daciei, formând o coaliţie.
 El construieşte un plan prin care vrea să prindă armata romană, aflată în acel moment undeva în munţii Daciei, între două fronturi. Un portret militar al regelui dac ni-l face Cassius Dio,  care spune că “ era  foarte priceput la planurile de război şi iscusit în înfăptuirea lor, ştiind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe duşman şi a se retrage la timp. Dibaci în a întinde curse, era un bun luptător şi se pricepea să folosească izbânda, dar şi să iasă cu bine dintr-o înfrângere”.
   Aşadar, alianţa formată de Decebal urma să vină dinspre Moesia în spatele armatelor romane. Situaţia fiind destul de îngrijorătoare, însuşi împăratul roman preia conducerea operaţiunilor militare şi porneşte pe Dunăre în întâmpinarea coaliţiei.
 Din nefericire pentru Decebal şi aliaţii săi, iarna 101-102 d. Hr. a fost blândă, iar dezgheţul, intervenit prea devreme, a făcut ca mulţi luptători de-ai săi să-şi găsească sfârşitul în apele Dunării în timp ce încercau să pătrundă prin Dobrogea, în estul Moesiei Inferioare şi la sud de Balcani. Această tragedie a dat posibilitatea lui Traian să-şi folosească flota pentru  a transporta rapid trupele de pe frontul dacic, pe noul teatru de război. S-au dat lupte grele al căror ecou s-a păstrat şi în numele oraşelor Nicopolis ad Istrum şi Tropaeum Traiani. După înfruntarea de la Nicopolis – Oraşul Victoriei- de pe teritoriul de azi al Bulgariei, s-a dat o luptă crâncenă pe platoul de la Adamclisi. Victoria, cu mari pierderi umane, a revenit romanilor; dovadă complexul comemorativ de pe Dealul monumentului (Complexul Muzeal de la Adamclisi, Ghid ilustrat, 2011, p.8). 

    Monumentul  Triumfal de la Adamclisi se află la o înălţime de 151 metri faţă de nivelul mării, cel mai înalt punct din această regiune. Lucrarea domină relieful deluros de jur împrejur, iar locul a fost probabil ales şi cu scopul de a pune în valoare simbolul forţei romane. Sângeroasa bătălie desfăşurată pe platoul de la Adamclisi a arătat încă o dată superioritatea tehnică şi tactică a romanilor. Cu toate acestea,  bătălia a fost câştigată cu greu de romani. Ghidul spune că “dacă nu intervenea un ofiţer - praefectus castrorum - ce conducea  o armată de profesionişti,  romanii nu ar fi câştigat bătălia ce s-a dat pe aceste locuri. Acest comandant a înclinat balanţa, iar la final, în cinstea victoriei,  a fost ridicat monumentul. În onoarea  acelui comandant, care a şi murit pe câmpul de luptă,  s-a ridicat un mausoleu la o distanţă de circa 50 metri.
   Ca urmare, victoria Romei avea să decidă soarta statului dac, iar Dacia avea să fie transformată în provincie romană câţiva ani mai târziu, respectiv 106 d.Hr. Convieţuirea daco-geţilor cu romanii a constituit baza etnogenezei româneşti.
   Pe lângă  Monumentul Triumfal de la Adamclisi, care  comemorează izbânzile împăratului roman, şi mausoleul dedicat comandantului pe care l-am menţionat, Traian a construit şi un altar în cinstea celor peste 3800 de soldaţi căzuţi în luptă, ale căror nume sunt săpate în piatră pe pereţii altarului. Inscripţia conţine emoţionantele cuvinte: „în cinstea şi amintirea celor mai viteji bărbaţi care au murit năpraznic, luptînd pentru patrie”.



Georgeta Istrate



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu