Un strop de istorie…
Cu toate că în
această zonă s-au descoperit urme care preced anii 101-102, s-ar putea spune că
istoria acestor locuri începe în primii ani ai secolului al II-lea când, provocat de atitudinea sfidătoare a dacilor,
Traian decide să transforme Dacia în provincie romană. Astfel că împăratul
roman trece Dunărea şi înaintează spre capitala statului dac, ajungând la
începutul iernii 101 d.Hr, aproape de Sarmizegetusa. Decebal reuşeşte să atragă
de partea sa triburile traco-dace, sarmate şi germanice din nordul şi
nord-estul Daciei, formând o coaliţie.
El construieşte un
plan prin care vrea să prindă armata romană, aflată în acel moment undeva în
munţii Daciei, între două fronturi. Un portret militar al regelui dac ni-l face
Cassius Dio, care spune că “ era foarte priceput la planurile de război şi
iscusit în înfăptuirea lor, ştiind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe
duşman şi a se retrage la timp. Dibaci în a întinde curse, era un bun luptător
şi se pricepea să folosească izbânda, dar şi să iasă cu bine dintr-o
înfrângere”.
Aşadar, alianţa
formată de Decebal urma să vină dinspre Moesia în spatele armatelor romane.
Situaţia fiind destul de îngrijorătoare, însuşi împăratul roman preia
conducerea operaţiunilor militare şi porneşte pe Dunăre în întâmpinarea
coaliţiei.
Din nefericire
pentru Decebal şi aliaţii săi, iarna 101-102 d. Hr. a fost blândă, iar
dezgheţul, intervenit prea devreme, a făcut ca mulţi luptători de-ai săi să-şi
găsească sfârşitul în apele Dunării în timp ce încercau să pătrundă prin
Dobrogea, în estul Moesiei Inferioare şi la sud de Balcani. Această tragedie a
dat posibilitatea lui Traian să-şi folosească flota pentru a transporta rapid trupele de pe frontul
dacic, pe noul teatru de război. S-au dat lupte grele al căror ecou s-a păstrat
şi în numele oraşelor Nicopolis ad Istrum şi Tropaeum Traiani. După înfruntarea
de la Nicopolis – Oraşul Victoriei- de pe teritoriul de azi al Bulgariei, s-a
dat o luptă crâncenă pe platoul de la Adamclisi. Victoria, cu mari pierderi
umane, a revenit romanilor; dovadă complexul comemorativ de pe Dealul
monumentului (Complexul Muzeal de la Adamclisi, Ghid ilustrat, 2011, p.8).
Monumentul Triumfal de la Adamclisi se află la o înălţime de 151 metri faţă de nivelul mării, cel
mai înalt punct din această regiune. Lucrarea domină relieful deluros de jur
împrejur, iar locul a fost probabil ales şi cu scopul de a pune în valoare
simbolul forţei romane. Sângeroasa bătălie desfăşurată pe platoul de la Adamclisi a arătat
încă o dată superioritatea tehnică şi tactică a romanilor. Cu toate acestea, bătălia a fost câştigată cu greu de romani.
Ghidul spune că “dacă nu intervenea un ofiţer - praefectus castrorum - ce conducea o armată de profesionişti, romanii nu ar fi câştigat bătălia ce s-a dat
pe aceste locuri. Acest comandant a înclinat balanţa, iar la final, în cinstea
victoriei, a fost ridicat monumentul. În
onoarea acelui comandant, care a şi
murit pe câmpul de luptă, s-a ridicat un
mausoleu,
la o distanţă de circa 50 metri.
Ca urmare, victoria Romei avea să decidă soarta statului dac, iar Dacia avea să fie
transformată în provincie romană câţiva ani mai târziu, respectiv 106 d.Hr.
Convieţuirea daco-geţilor cu romanii a constituit baza etnogenezei româneşti.
Pe lângă Monumentul Triumfal de
la Adamclisi, care comemorează izbânzile
împăratului roman, şi mausoleul dedicat comandantului pe care l-am menţionat,
Traian a construit şi un altar în cinstea celor peste 3800 de soldaţi căzuţi în
luptă, ale căror nume sunt săpate în piatră pe pereţii altarului. Inscripţia
conţine emoţionantele cuvinte: „în cinstea şi amintirea celor mai viteji bărbaţi care au murit
năpraznic, luptînd pentru patrie”.
Georgeta
Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu