Dragii mei, azi a plecat în eternitate cel mai mare regizor pe care l-a dat pământul acesta, un om care a
lăsat românilor o moştenire uriaşă . Fără Sergiu Nicolaescu am fi fost îngrozitor de
săraci. Nu am vrut să scriu o biografie, o vor face alţii, i-am dedicat câteva
versuri. Dumnezeu să-l odihnească în pace !
Stelele s-au stins
Doarme o
lume-ntreagă, iar stelele s-au stins
Pe viaţa ta, azi-dimineaţă-a nins,
Cu flori de crini şi de nu mă uita,
Tu ai plecat spre lumi străine şi nu
ne-om revedea
Curând.
E iarnă pe pământ, iar lupii sunt flămânzi
Şi-ar vinde sufletul pentru câţiva arginţi,
Ţi-ar vinde viaţa fără să clipească
Dar fiindcă tu AI FOST, nu or să reuşească
Nicicând.
Credeam c-o să mai stai, de mulţi erai iubit,
Prin ceea ce-ai creat, lor le-ai
aparţinut...
Acum, drumul spre stele, de îngeri luminat,
Să-ţi fie cu iubire şi pace presărat,
Iar tu să pleci
Iubind.
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu