sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Ion Buga, predica de Bobotează: "Duhul Sfânt pătrunde în noi prin aghiazmă"



BOTEZUL DOMNULUI (Boboteaza)



Lucruri mai presus de noi

   “În ultimele două săptămâni am fost cuprinşi  în iureşul unor evenimente care au întâlnit cerul cu pământul  şi care au ridicat pământul la cer: suntem din nou împreună, noi, oamenii. Crăciunul, Anul Nou şi celelalte sărbători adună oamenii la sânul părintesc al caselor lor, în jurul vetrei, aşa cum se cântă în colinde: sânul Tatălui , de unde vine Fiul- căci El este născut din iubirea Lui. Dumnezeu ni l-a trimis pe Fiul Său din inimă, cu toată iubirea.
  Suntem cuprinşi în aceste evenimente care ne depăşesc; vom înţelege noi vreodată ce înseamnă să se nască Dumnezeu dintr-un om, din Fecioară? S-a născut în chip minunat, de la Duhul Sfânt, din inima ei curată, din sângele ei curat. Iubim aceste lucruri , chiar dacă nu le înţelegem, ele vin de dincolo  de noi, sunt mai presus de noi. Noi înşine ne-am născut de acolo, nici noi nu ştim de unde venim. Nu vom înţelege vreodată cum ne-a creat pe noi Dumnezeu, alături de întreaga lume, cerul şi pământul, îngerii...
    Şi totuşi, înainte de a şti care , înainte de a putea citi poveştile noastre, noi auzim, de prunci, toate acestea .ne bucurăm de ele. Nu  înţelegeam aproape nimic atunci când venea Paştele sau Crăciunul în vremea copilăriei, dar ne bucuram, căci  există în noi lucruri care ne depăşesc înţelegerea, dar care ne umplu inima de bucurie sfântă.


   Pământul sfinţit şi primul rod 

    În slujba care urmează veţi asculta cum se rostesc cuvine despre sfinţirea firii apelor ; nu se sfinţeşte doar apa aceea pe care o ducem acasă; astăzi toată apa pământului se sfinţeşte în firea ei. De Crăciun s-a sfinţit firea pământului pentru că în inima lui , în peşteră, a intrat Dumnezeu ; de atunci pământul nu mai este străin de firea lui, de rostul lui. Dumnezeu face totul cu un rost precis ; sensul pentru care Dumnezeu a făcut pământul este acela că primul rod  al lui a fost omul însuşi (« Adam » se traduce astfel : « cel luat din pământ »), iar noi dispreţuim pământul deşi ne facem casele din el...iată că şi omul, nu numai Dumnezeu trăieşte în inima pământului – acolo unde S-a născut , căci inima pământului este făcută întâi de El. Şi pământul L-a iubit : i-a oferit nu numai leagănul de naştere , ci şi mormântul de adormire, de odihnă : mormântul nou al lui Iosif din Arimateea.
   Lucrurile se întâlnesc unele cu altele, dar noi nu le pricepem firea şi rostul, le dispreţuim... Din fericire, sunt destui oameni  care-şi înţeleg bine pământul pe care calcă : îl iubesc.

Duhul Sfânt  sfinţeşte apa

      Vreau să vă vorbesc despre marile întâlniri : astăzi Duhul Sfânt ( o altă Persoană din Sfânta Treime) se întâlneşte cu apa. A venit Fiul şi a sfinţit firea  pământului ; acum vine Duhul şi sfinţeşte apa, intrând în firea ei. Hristos S-a născut în firea pământului, producând cel mai important rod - Învierea ; şi noi, din pământ vom învia. Nu este blestem mai mare decât să nu te primească pământul... Să nu mai privim pământul  decât cu ochiul cu care îl privesc Dumnezeu şi Hristos.
   Acum se împacă apele cu Dumnezeu, cu Duhul Sfânt, revenind la firea lor. Rostul apei era acela de a da viaţă , căci fără apă nu există viaţă. Pentru că noi, prin păcat şi lăcomie, nu i-am mai respectat  firea şi am  folosit-o nepotrivit ( părintele se referă la  faptul că oamenii au transformat apa în apă grea, din care se face bomba atomică), apa se poate întoarce  împotriva firii ei : poate ucide. Iisus Hristos ne-a împăcat  cu pământul şi ni l-a redat  în toată frumuseţea lui, în toată firea lui cea bună( din care iese pâinea,  în care Dumnezeu-Hristos  Se întrupează în fiecare Liturghie, pe Sfânta Masă) : iată până unde urcă pământul dacă i se binecuvântează iarăşi firea de către Dumnezeu, Care a venit în el !Şi apa are acelaşi drum : « aghiazma » înseamnă « apă plină de Duh bun, al binecuvântării », din care Dumnezeu alungă duhurile pe care noi le-am chemat, cu păcatele noastre.
   Cu ajutorul Lui Dumnezeu, cu venirea Duhului Sfânt, vom dobândi din nou în ape prietenia, iubirea, rostul dumnezeiesc al apelor fără de care nu putem trăi. Cel ce va gândi, cel ce va sărbători cum se cuvine ziua aceasta  în care vine Duhul Sfânt în lume, pântecele lui ( adică interiorul omului, inima, adâncul, sentimentele şi simţirea lui) se va transforma în izvor de apă vie, spune Mântuitorul.

Rolul aghiazmei

   Să avem, de acum înainte, numai simţiri duhovniceşti, să nu-l mai  privim pe celălalt  cu sentimente josnice, să nu îl mai cântărim  după ceea ce vedem , după ceea ce am putea să-i luăm ; acestea sunt relaţii anormale, nefireşti. Dar dacă Duhul Sfânt pătrunde în noi, astăzi, prin aghiazmă, Se întrupează în noi , aşa cum Fiul a avut nevoie de un trup să se întrupeze , să se manifeste, să lucreze. Fiul se întrupează în pământ, Duhul Se întrupează  în apă şi aer (şi în untdelemn) ; iată, avem toată Treimea , toată Dumnezeirea cu noi ! Fiul se întrupează în pâine, Duhul Sfânt în apă, în untdelemn şi în aer, iar Tatăl este al nostru, al tuturor ! Iată ce ne-au dat sărbătorile ; ce vrem mai mult ?!
   Să fiţi fericiţi că avem atâta bogăţie : trebuie doar să pricepem şi să iubim bogăţia lui Dumnezeu, după Dumnezeu, nu împotriva Lui. Amin ».

( Ion Buga, Predică din 17 iunie 2007, Botezul Domnului, din volumul « Nimeni nu a grăit vreodată ca OMUL ACESTA », predici din exil, Editura Sf. Gheorghe-Vechi, Bucureşti, 2009.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu