Trebuie neapărat să-l cunoşti pe părintele Ion Buga !

Credincioşii,  juriu exigent pentru preoţi
    
   Prima dată am auzit despre părintele Ion Buga  într-un pelerinaj. În acea excursie, mi-am făcut câteva prietene şi am început să vorbim despre monumente religioase şi preoţi ortodocşi. N-o să vă vină să credeţi, dar credincioşii ierarhizează destul de exigent capacitatea de a predica şi gradul de vocaţie pe care îl au slujitorii bisericii. Există preoţi pentru care oamenii sunt în stare să treacă prin apă şi  foc să ajungă la ei. De ce ?! Pentru că au acel har  preţios pe care ei îl simt. E ca şi cu profesorii. Chiar dacă nimeni nu dau doi bani pe părerea lor, copiii ştiu şi  simt un profesor bun, care nu le distruge personalitatea, ci le-o ocroteşte. Aceşti oameni, fie ei preoţi, învăţători, profesori sau medici, prin calitatea lor excepţională,  vor rămâne ca o alinare pentru cei pe care i-au ajutat.

Trebuie să-l cunoşti !
  

 
   Lucram de câteva luni la revista « Felicia » şi aveam nevoie de subiecte religioase. Cum nu eram o fiinţă prea îndrăzneaţă, îmi făceam greu relaţii care să-mi dea informaţii pentru  anumite teme. Tocmai le povesteam interlocutoarelor mele despre ermetismul unor preoţi faţă de jurnalişti şi cum  am fost « beneficiara » acestui tip de comportament. La un moment dat, o doamnă mi-a spus : « trebuie neapărat să-l cunoşti pe părintele  Ion Buga ! »
     Era pentru prima dată când auzeam acest nume. Peste timp, mi-au rămas în minte toate cuvintele bune pe care le-am auzit atunci despre domnia sa. Am fost uimită să constat, spre ruşinea mea, că toţi pelerinii din autocar îl cunoşteau, în afară de mine.  La vremea aceea,  nimeni nu mi-a spus că părintele Buga, din cauza unor probleme cu BOR, nu avea voie să mai predice. Am cerut un număr de telefon însă,  din păcate, nimeni nu avea. 

 Surpriza de la târg

   Timpul a trecut, eu am uitat povestea din pelerinaj. Într-o zi, şefa  m-a trimis la Târgul de Obiecte Bisericeşti, care se desfăşura la Romexpo. Avea şi « Felicia » un stand acolo - nu vindea revista, o oferea gratis. La acel târg  am văzut sute de preoţi, călugări şi călugăriţe, dar din toţi eu am intrat în vorbă numai cu unul.  Lângă standul nostru era un altul cu vinuri pentru împărtăşanie. Un preot vorbea cu acei vânzători şi, în momentul în care i s-a dat să guste licoarea, mi-a venit o idee. Am luat repede o revistă şi i-am oferit-o, spunându-i : părinte, vinul acesta nu merge decât cu o Felicie! Poate nu a fost inspirat modul meu de abordare, dar părintele nu m-a ignorat, chiar a zâmbit. Am vorbit  preţ de vreo 40 de minute... Pe măsură ce conversaţia lua amploare, mi-am dat seama că am în faţă  un om deosebit. Felul în care răspundea dilemelor mele în ceea ce priveşte divinitatea, mi-a produs o mare încântare. La final, când i-am cerut o carte de vizită, am fost şocată să constat că vorbisem chiar cu părintele… Ion Buga!

Georgeta Istrate