miercuri, 11 aprilie 2012

Şi spuneai c-a ta iubire este una fără seamăn...



Veşnicia-i pentru tine, cât o aripă de vânt
Te credeam  când îmi spuneai sub cuvânt de jurământ
Că prin viaţa ta măruntă, pe mine mă căutai,
Că-s un dar dumnezeiesc, sunt  biletul tău spre  Rai:

"Îmi eşti atât de dragă, îmi e atât de dor
Eşti o Minune-n lume, tu eşti al meu odor,
Nu vreau să mi te pierd, nici să te aibă altul,
Căci tu eşti, pentru mine, şi dorul, şi oftatul!"

Prin vieţi nenumărate spuneai c-o să mă cauţi
Şi că m-ai recunoaşte  din mii , în  Univers,
Un gest familiar sau ochii îţi vor spune
Că eu sunt cea dorită, Miracol mă numesc.

Spuneai că eu sunt chipul acelei fericiri
Pe care-ai aşteptat-o o viaţă sau mai multe,
Că-n  ochii mei  albaştri vezi albe  străluciri
Jurai  pe veşnicie, pe mare şi pe munte:

"Ce frumoasă eşti, iubito, ca o floare-n câmp uscat
Ca o oază în deşerturi, lună plină pe-nserat,
Ca un vis frumos în noapte, eşti o stea strălucitoare,
Veşniciile or trece, dar iubirea mea nu moare!"

Eu  credeam c-a ta iubire este una fără seamăn!
Că jucai pe-o carte falsă nici prin minte nu-mi trecea,
Până când ţi-ai luat alaiul de minciuni şi vorbe goale
Şi-ai urcat  grăbit în trenul ce ducea  spre-o altă ea...


Georgeta Istrate

2 comentarii:

  1. Poate cineva sa spuna cuvinte atat de frumoase...apoi sa plece cu un alt tren?
    Poezia asta ma pune pe ganduri. Nu mai am cuvinte.

    Mircea

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar aşa, are dreptate Mircea, cine ar lăsa o stea strălucitoare după ce i-a şi mărturisit iubirea?...poetul, nu, cu siguranţă, el va merge cu elogiul său, să-l închine unei alte făpturi minunate.

    RăspundețiȘtergere