Şi spuneai c-a ta iubire este una fără seamăn...

Veşnicia-i pentru tine, cât o aripă de vânt

Te credeam  când îmi spuneai sub cuvânt de jurământ

Că prin viaţa ta măruntă, pe mine mă căutai,

Că-s un dar dumnezeiesc, sunt  biletul tău spre  Rai:

"Îmi eşti atât de dragă, îmi e atât de dor

Eşti o Minune-n lume, tu eşti al meu odor,

Nu vreau să mi te pierd, nici să te aibă altul,

Căci tu eşti, pentru mine, şi dorul, şi oftatul!"

Prin vieţi nenumărate spuneai c-o să mă cauţi

Şi că m-ai recunoaşte  din mii , în  Univers,

Un gest familiar sau ochii îţi vor spune

Că eu sunt cea dorită, Miracol mă numesc.

Spuneai că eu sunt chipul acelei fericiri

Pe care-ai aşteptat-o o viaţă sau mai multe,

Că-n  ochii mei  albaştri vezi albe  străluciri

Jurai  pe veşnicie, pe mare şi pe munte:

"Ce frumoasă eşti, iubito, ca o floare-n câmp uscat

Ca o oază în deşerturi, lună plină pe-nserat,

Ca un vis frumos în noapte, eşti o stea strălucitoare,

Veşniciile or trece, dar iubirea mea nu moare!"

Eu  credeam c-a ta iubire este una fără seamăn!

Că jucai pe-o carte falsă nici prin minte nu-mi trecea,

Până când ţi-ai luat alaiul de minciuni şi vorbe goale

Şi-ai urcat  grăbit în trenul ce ducea  spre-o altă ea...

Georgeta Istrate