Ce frumos s-aşază luna
Peste codri şi izvoare!
Raza ei mi-atinge mâna
Şi mi-e dor de desmierdare!
Din odaia mea pustie
Parcă văd în raza lunii
Chipul drag ce îmi aduce
Toată fericirea lumii!
Ne desparte-o lume rece
Drumuri fug în depărtare
Răsar ziduri, clipa trece
Amintiri se pierd în zare
Să doresc a tale braţe...
Ocrotirea din privire...
Şoapta glasului tău tandru...
Iată marea fericire!
Georgeta Istrate
Dumnezeule, cat de frumos poti sa scrii!
RăspundețiȘtergereFericirea e atat de simpla, atat de aproape.Si totusi, in poezia ta e doar un vis.
De ce suntem atat de nefericiti? Suntem orbi? Nu stim sa apreciem ce avem? Spune-mi tu...
Mircea
Atât de frumos ai desmierdat slovele în această poezie!
RăspundețiȘtergere